Sedinta 7, Andra Pelineagra, Hotelul din mine

~22 februarie 2010~

Hotelul din mine
ANDRA PELINEAGRA

Hotelul din mine
*
Plangi in mine…
Lasa oasele mele sa-ti fie adapostul din seara asta
Asculta ligamentele mele cum sfaraie pe melodia mea preferata
Uita-te la rotule cat de lin danseaza
Priveste tesuturile cum se manjesc cu tine
Iti sunt de ajuns?
Esti intoxicat cu mine?
Cum face vocalize carnea….
Canta pe note stiute doar de noi…


Pasi
*
Strig in gand….” mai existi?”
Trec pe langa o masina si privind in geam, se desprinde o alta din mine
Merge cu viteza, grabita, descantata de blestemul “de a fi “
Cand eram mica uram povestile…
Erau o modalitate prea ieftina de a visa!!!
Stiam ca Ileana Cosanzeana cand va creste ,
va avea o tigara in mana in loc de bagheta magic
Iar Fat-frumos in locul apei moarte si celei vii,
va umbla dupa seringi nefolosite
Inca nu s-a inventat un atelier de croitorie pentru sufletul meu….
Asa ca il voi carpi in continuare cu resturi de amagire si venin!!
Nu visez!!!
Uneori visele sunt prea reale!!!!!
Doar patinez pe o gheata subtire de karma…


Imbibata
*
Muguri de tremur înfloresc în mine, dar într-o primavară neagră,
Cu scaieţi si iarbă uscată în loc de toporaşi şi ghiocei,
Pământul se hraneşte cu rămăşiţele mele în loc să bea apa zăpezii curate...
Natura plânge cu lacrimi uscate şi înflăcărate în loc să-şi ia chipul diafan şi pur,
Totul e murdar…Inclusiv eu mă simt imbâcsită!!
Am incercat să mă spăl cu detergentul uitării dar au rămas pete!
Sunt prea îmbibată…


Spirit nociv
*
Dă-mi voie să fiu profundă şi să-ti zic că nu-mi pasă!
Îmi rezerv dreptul ăsta…
Ultima oară mi-ai spus că încă de la naştere, port ştampila ofensei adusă ţie,
Sistemul tău eronat a fost dat peste cap de spiritul meu nociv!!
Împrejurul scandează erorile tale!!
Azi mi-e lene să fiu echilibrată şi las expresiile să huiduie în locul meu,
Mă dezbrac de conotaţii şi le dau voie să se deztrăbăleze dupa bunul plac...
Aşa că daca vor fi necuviincioase nu e vina mea,
Uşa ţipă, pereţii vor să o ia la goană, televizorul s-a dereglat!
Câtă influenţă asupra decorului ai…
Asta e razbunarea pentru eşecul cu mine?
Consoleză-te cu urma mea,
Că tot vrei dovezi de iubire!!
Iţi las măcar forma tălpilor mele în praful de pe parchet


Azil
*
M-am facut ghem în azilul acestei existenţe
De multe ori mă întreb cine m-a aruncat pe taraba asta numită viaţă
Ca sa mă vadă lumea exponat sau ce?
Oi fi vreo legumă proaspătă...vreun condiment negustat?
NU, nu m-am apucat de comerţ
Altă prezentare metaforică a trăirii nu am avut
Ce să zic...îmi pun gluga destinului pe cap
Şi încep să alerg printre sorţi
Atâtea offside-uri nici că mi-a mai fost dat să vad...
"Hai că poţi" zic....
Din groapă în groapă şi tot ajung la o şosea asfaltată
Dar fără faulturi?


Praf
*
Dau cu mătura peste praful fiinţei mele...
Tot ce sunt eu există în particulele de viruşi aciuate in fiecare colţ al casei!!
Mă împraştie fiecare adiere a prezentului....
M-am ales cu un zâmbet ironic in colţul gurii şi mi-am zis:
" Viaţa e plina de mine"!!!
Sunt cumulată în zilele astea,
Adunată centimetru cu centimetru într-un lighean mare cu lumină şi întuneric...
Ăsta de se numeşte...îmi scapă numele acum...


Iubire 3 in 1
*
E clar?
Mă mai gandesc!!!
Ne rostogolim într-un cerc al confuziei
Greu cu dragostea noastră mioapă!!
Şi după ce că nu poartă ochelari,
Suferă şi de inversiune!
Când e da e nu, când e nu de fapt e da....
Mă gândeam că nu ar fi rău să o întrebăm ce vârstă are!!
Măcar să ştim dacă o tratăm ca o puştoiaică fără minte,
Ori îi facem majortatul sau o consideram adult!!
Recunosc că n-aş vrea să punem pampoane sentimentelor noastre,
Să schimbăm scutece iubirii,
Dar nici nu mă gândesc să o pensionăm...
Ei şi până la urmă daca va fi să-i luăm din moţ...asta e
Vedem ce alege...


Cosmar
*
M-ai visat?
Nu?
Aş fi vrut să fiu coşmarul tău…
În care să visezi tot ce te doare, tot ce te-a ranit
M-ai văzut? M-ai auzit?
Te strigam în gemetele tale,
În corpul care se zbătea,
În sudoarea de pe fruntea ostenită
Nu m-ai visat?
Păcat…
Îţi pregătisem un coşmar frumos!
Cu strigăte disperate, derută, durere şi extaz.
Un vis pudrat cu perle de zbucium...
Te-am chemat!
Aşa de tare încât ţipa şi perna de sub capul tau,
Genele tale se imbratisau de spaima,
Visează-mă!
Ca un coşmar, ca o fantomă, ca o întrerupere!!
Ia-mă ca ceva urât, suferă, chinuie-te!!!
Căci m-am săturat să fiu un nimic frumos…


Din tine
*
Hai laudă-te!!
Că tot îmi repeţi mereu că sunt facută din coasta ta…
Mereu când ma opun, cu mana aia a ta ,
Arăţi către coasta magică si cu un zâmbet sarcastic îmi spui:
“Îţi aminteşti?”
Încerc să-ţi explic,
Că nu suntem nici Adam şi Eva şi nu-i avem nici pe Cain si Abel!!
Coasta ta e mărul discordiei dintre noi…
Şi dacă o să spui ca sunt prea flexibilă, prea elastică
Şi alţi multi de prea,
Voi duce eu mana în dreptul coastei tale şi voi spune:
“Îti amintesti?”
Vrei să ne duelăm în apartenenţe?
În pariuri existenţiale?
Îţi văd privirea pierdută şi mi-e milă de tine…
Coasta ta te-a dezamăgit!!!!
Nu m-a legat în niciun fel de tine,
Nu m-a lipit prin nimic….
Probabil nu era dată cu suficient superglue!
Nu am coasta ta…ca să nu mai ţipi la mine că îţi aparţin,
Am rupt-o ca pe-o foaie de hartie!!
Am îngropat-o în cimitirul mediocrităţii tale,
Nu-s făcuta din tine intelegi?
Nu am nimic din ce-i al tău şi nici nu vreau!
Acum scuză-mă dar o sa ma întorc cu spatele,
Mă bate in ochi privirea ta gingaşă şi nu am ochelari de protecţie!