Sedinta 3, Octavian Miclescu, Pictohaiku

~7 decembrie 2009~

Pictohaiku
OCTAVIAN MICLESCU

*
cu unghia mea mică
pe cinci molari
din gură
sub pretext că mi-e prieten
îmi fură cămaşa
s-o calce
într-o altă limbă
căci eu vorbeam de-un veac
mirandeza

*
ce vrea ăsta?
mă storcea foamea şi mă punea
la-ntins rece fără ouă
găinile năşteau atunci pui
vii pur şi simplu
şi se ghicea-n cafea
că pe la ţară pe undeva
doar de ocazie
unele mai făceau şi ouă
treptat străin local
pe metrul pătrat cam
două

*
m-a întrebat odată
cineva de trecut
al meu geologic:
de parcă n-aş fi respirat
fără diplomă agrară
ca un autobuz pietriş
de-a lungul şi de-a latul împreună

*
un castan scăpase sus
de parcă ar fi ştiut totul
şi hop eu agăţat
dintr-o bucată mă port
la gât
pricepi?
limpede roşu în obraji

*
miros sub preş / un pumn de vânt / o valiză de lemn /zice un cineva / cu colţul buzelor de-o şchioapă / da’ purta în mişcări precaute / din graniţă în graniţă / o sfoară dintr-o haină falsă

*
toamna defilează prin oraş cu tramvaiul
spre depou
nu-ştiu-cui, în fine,
îi pică să fie martir apoi uită de ce
nici noi nu mai ţinem minte la o adică
ce murături am mâncat
când minerii ne-au scuturat covoarele

*
cafeaua de dimineaţă / apoi ăla de-i zice acum Săracu’ / găsi în post o oaie / mi-e tare frică / băăă / o tai / că nu de foame / or veni vreo doi să mă omoare

*
capul
în mintea altuia
la telefon
unu’ cu gura plină
tot turna

*
aş închiria un marfar / să mă duc cu tanti Zoe / cu tot / să emigrez o săptămână / la derută / la trap / aşa... lăsând cafeaua pe foc / eroii uitaţi pe duşumele / cu luna aburindă peste gară