covrigi calzi
vecinul tebecist
e uscăţiv
umblă înfăşurat în haine
ca tutunul
seara târziu îi aud tusea
înăbuşită de tavan
atunci
cumva se mişcă
insomnia mea spre milă
când trecem
unul pe lângă altul
înţeleg că trebuie
să plec capul
îi muriseră mulţi
cam atât ştiam despre el
azi pe scări mi-a zis
semeni cu vlad paul
ia nişte covrigi calzi
şi mi-a întins plasa
autumn music 2
mi-ar fi greu să mătur frunze
stau lângă cele adunate de vânt
mormanele noastre comunică
din buzunar îmi cad cheile
mă aplec
sunt pensionar
până la pământ nu e mult
mă uit la cotorul de măr
pe bancă un băieţel
julit la genunchi
iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete
get all you deserve
ador să privesc ape curgătoare
mai ales cele care mă fură
şi fac din mine case vechi
dar asta nu întotdeauna
mi se umple ziua de drag
când primesc veşti
din basarabia
şi le aştept
cum aşteaptă puii de berze mâncarea
ba chiar mai flămând
atunci îmi sprijinesc capul
în palmele de cenuşă caldă
apoi stau aşa ore întregi
fericit pentru că mai am fraţi
care mă înţeleg
aşa îmi place să cred
deseori caut un scut melancolic
ca pe o umbrelă cu mâner de lemn
elegantă
şi mă mint
că e o lume frumoasă
cel puţin până acum a mers
poate are un nume mai frumos ca al meu
pe drumul spre ardeal am oprit lângă trei izvoare
în oituz
mie nu îmi era foame
şi nici nu m-am dat jos din maşină
probabil că mi-era greaţă
sau cine ştie
de maşină s-a apropiat o fată
era îmbrăcată perfect pentru cerşit
însă ochii ei nu cerşeau
gura ei nu vorbea
avea cam 13 ani şi m-a pălit mila dar nu ştiu de ce
era primăvară primăvara asta
ai mei mâncau lângă portbagaj
parcă vişli cu pâine coaptă pe vatră
ea privea atentă un molid banal
poate se gândea la iarnă
sau la drumul care o duce mai aproape
de cineva simplu
eu credeam că e tristă până când m-a privit
cu mândria unui top model
ca şi cum ar fi venit să ne întrebe
dacă avem nevoie de ceva pentru drum şi când
ne întoarcem
în piaţa din petroşani sunt mulţi cerşetori
nici nu am timp să te văd i-am zis uneia cu nervi
şi nu regret
pentru toate fântânile care au cumpănă
sunt zile când nu fac nimic
privesc abătut pe fereastră
aceleaşi gratii
în care se înghesuie noaptea
tu vii lângă mine cu totul
îmi iei mâna în mâna ta
cum iei o felie
mă aduci la clima potrivită
mi-e milă de molii
ar putea străluci
iar eu aş arunca
la coş
naftalina
am o rugăminte stinge
lumina
şi lasă-mă singur
să mă pot aduna pentru
rugăciune
ca maşinile la semafor
psalm de treabă
nu m-am mai rugat de mult dar am râgâit des
pentru asta n-am scuze
prin market sau prin casă
îndepărtez aerul cu mâinile
aşa vreau să Îţi spun
într-o manieră în care să Te doară
des şi etern
că nu îl merit
ei zic că sunt nebun şi poate că sunt
însă ai pus în mine un bulb agresiv
de încredere
de aia întreb
Te aud rar sau îmi vorbeşti rar?
acum am să mă ghemuiesc
ca evanghelia în manuscrise
mâine am să Îţi cumpăr un buchet de flori
o carte şi o ciocolată
dacă Te superi îmi zici
şi le amân pentru crăciun
eu mai stau puţin mai ronţăi nişte seminţe
mă uit la un film
puzzle
au putere asupra mea şoaptele
tot mai mult tot mai evaziv
mă lasă să cobor
pe o scară de lemn putred
până acolo unde se întâlnesc îngerii
***
chiar dacă nu eşti tu cea care
îmi susţine viaţa
absorbit fac un pas înainte
unul înapoi
e un dans de moment
bat cu degetul aceeaşi clapă
dezacordată
***
bătrâna recită din versurile mele
se uită în carte
cu nişte ochelari şic
alfabetul iese în aer ca ploaia
***
în mine clocotesc nopţile
sunt apa uitată
într-un ceaun
şi dispar dintre voi odată cu vocea
care anunţă mecanic
trenul va intra în gară la linia 3
shenandoah
când râzi închizi ochii
îţi văd gingiile roşii
ca miezul de lubeniţă
şi îmi place
apoi mă întorc
spre imaginile simple
pisicul cocoţat pe cutia
de vopsea
dacia papuc leneşă printre
blocuri
cuminţenia lor delfinică
vecinul se apropie cu
sacoşa plină
îmi face semn
tu umpli balconul
cu basme
lipindu-te de mine
atunci măduva
îmi explodează din oase
şi se amestecă printre
florile de tei
stăm aşa un timp ca astronauţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu