Revista Dunarea de Jos, nr 116 (octombrie 2011)

Open publication - Free publishing - More cultura

Poeme

VALERIU VALEGVI

JURNAL

Tot mai împuţinat
de vicleniile iernii
cu o patimă zvâcnind pe frunte
înaintezi în ritm de cantilenă
spre marea albă albă

cât vezi cu ochii
doar o deşertică traumă
cât să mai poţi întinde mâinile
peste turmentate continente?

nici înainte nici înapoi
vreo lumină
care după odihniţii rărunchi
să se orienteze

poate şi mâine
vei înşela vigilenţa din rodii

TE-AM RECUNOSCUT

După tensiunea privirii azi
mâine poimâine risipită
în snopii de aur aliniaţi într-o
poveste fără sfârşit te-am recunoscut

după ecoul ambelor picioare
ritmat de vânt azi mâine
poimâine cu o lentoare
de miere te-am recunoscut

nu am cerut cu o octavă
mai sus nu am aşteptat cu
cu un dezacord mai puţin în
freamătul teiului dar te-am recunoscut

PUNCTE DE VEDERE

Din punctul de vedere al gândului
o continuă foame

din punctul de vedere al insomniacului
o nesfârşită sete

din punctul de vedere al capricornului
veghea din Saturn

din punctul de vedere al Dunării
clipa vuind în nisip

din punctul tău de vedere
doar calme frenezii?

aştepţi
încercat de glorii
ale apelor iluzorii decantări

aştepţi
punţi de culori
într-un portret sedus

ACORDURI/MEA CULPA

Cu câtă osteneală trebuie
să-mi astâmpăr sufletul
îţi spuneai urcând la etajul doi
de unde de peste douăzeci de ani
admiri panorama oraşului în declin

e peste putinţă să afli
când zilele şi nopţile îşi vor afla sorocul
în trupul slăbit de nevroze

de aici de la etajul doi
ţâşnesc spre cireşul din curtea vecină
acordurile sufletului tău neliniştit

de pe culmile-i fragede
cauţi cauţi cu febrilitatea unei furnici
foetusul recentei dezamăgiri

aşa nu se mai poate
fă-ţi mea culpa la apelul de seară
îţi repetai blând ca o pisică

PARIU

Pe mâna blândă
în rugăciune
pe mâna netulburată
de ispita preamăririi
îţi spun să pariezi

aşadar s-o vezi
cum se uimeşte
de ieşirile în decor
ale minţii fără cusur
sau cum se-ntâmplă
prin clipele lejere
umbre ’naltului ştiutor
să mai şi treacă

chiar dacă mâna
se-ncurcă prin rarele
luminişuri deschise de Domnul
în fermitatea ei
îţi spun să crezi

LUMINĂ ’NCEATĂ

Lumina este în prag de colaps
încă o toamnă începi
pe cord deschis
pe frecvenţa morilor de vânt
o nouă rupere de ritm
cum te întreabă puţinii
curioşi despre libertate
aşa le şi răspunzi
(cocoţat pe mătrăguna verde)
adică dintr-o suflare
cum să nu-ţi facă bine
urările lor de însănătoşire
printre citate pline de greşeli ortografice
într-o mare de lumină ’nceată

STUDIU (DIN INERŢIE)

Flotila de păsări
dragă ochiului taie
albastre pârtii deasupra
creştetului în
lumina rărindu-se-n amiezi

(mişcare
în speranţa unei variante
prin grija prietenilor)

din aval un aer încins
urcă peste pleşuvele creştete
în gât un dor răscolit

o altă flotilă eşuează
iar

O TRUP

O trup frământat
de ploile care n-au mai fost
nesfârşit / luminos
pe dinăuntru prea încăpător
printr-o întâmplare (inspirată întâmplare!)
martor întâiului rod
o trup fulguind
peste un orizont
palpat de răsăriturile care n-au mai fost
ce veseli suntem
în neaşteptata întâmplare

MANTAUA ÎNSTELATĂ

Până aici ţi-a fost
o cămaşă mai înflorată
peste trup să-ţi pui
şi la mijloc din ordinul
cavalerilor danubieni
o curea bine strânsă
cu gândul să nu te-ntreci
nici la dus nici la întors
doar peste capul tău
eresul să pornească tiparniţa
zilelor de tot hazul
cu aceste imbolduri ( şi cu
alte nesimţite nazuri) sigur
într-o amiază deja familiară
te vei prinde de mantaua înstelată

Anunţ

Luni, 17 octombrie 2011, la sediul Centrului Cultural Dunărea de Jos (Domnească, nr.61), orele 18, se redeschid lucrările Cenaclului literar Cubul critic Oblio. În prima şedinţă din această toamnă va lectura poetul Valeriu Valegvi şi se va lansa antologia „18 trenul Cuvânt”, cu laureaţii Festivalului Naţional de Poezie Costache Conachi, ediţia 2010, printre aceştia numărându-se şi doi membri ai cenaclului, Sabina Penciu şi Andrei Velea.

Deschiderea noii stagiuni

Invitaţie

Se va lansa cea de-a treia carte a colecţiei cArtESENŢE, "scrum de aripi", poeme de Stela Iorga

Anunţ din partea Filialei Sud-Est Galaţi a USR

Anunţ important

Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România face înscrieri pentru un sejur de 10 zile gratuit (cazare şi masă) la Casa de Odihnă şi Creaţie Năeni – Buzău pe tot anul calendaristic 2011. Începând cu 15 septembrie se inaugurează la Bisoca – Buzău prima Tabără internaţională de creaţie literară, unde vor fi invitaţi să participe, alături de scriitori străini, tot în mod gratuit, membrii filialei noastre. Relaţii la telefon 0744/205032.

Corneliu Antoniu,
Preşedintele Filialei Sud-Est U.S.R.-Galaţi

CONCURS LITERAR

MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR CONSILIUL JUDEŢULUI GALAŢI
DIRECŢIA PENTRU CULTURĂ,CULTE ŞI CENTRUL CULTURAL
PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL “DUNĂREA DE JOS’’
GALAŢI

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TECUCI MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
CASA DE CULTURĂ IAŞI

REGULAMENTUL
Festivalului concurs de poezie
“Costache Conachi”’
ediţia a XIX-a

În zilele de 29-30 septembrie 2011, Casa de Cultură a municipiului Tecuci organizează cea de a XIX-a ediţie a Festivalului concurs de poezie „Costache Conachi’’.
Concurenţii : la această manifestare culturală pot participa tineri creatori de poezie în vârstă de până la 35 de ani, care nu au publicat în volum. Concurenţii vor trimite un număr de zece poezii în câte cinci exemplare, care vor purta fiecare, acelaşi moto de identificare. Într-un alt plic închis, pe care va fi înscris moto-ul de la poezii, participanţii vor introduce o fişă cu câteva date personale : numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, ocupaţia, studiile, distincţii literare, telefon, etc.
Plicurile cu fişa personală se vor deschide după jurizarea poeziilor şi stabilirea premiilor.
Lucrările vor fi expediate până la data de 16 septembrie 2011 - data poştei - pe următoarea adresă :
Casa de Cultură a municipiului Tecuci,
Str. 1 Decembrie 1918, nr. 62, cod 805300, jud. Galaţi,
cu menţiunea “Pentru concursul naţional de poezie „C. Conachi”
Relaţii la tel. 0236/820 449; 0723/289 695
e-mail : culturatecuci@gmail.com

Jurizarea : lucrările vor fi apreciate de un juriu, constituit din personalităţi ale criticii literare romaneşti şi ale vieţii culturale locale, care va desemna laureaţii festivalului.

Premiile : concurenţii stabiliţi câştigători vor fi invitaţi la Tecuci, în zilele de 29-30 sept. 2011, la manifestările organizate cu prilejul Festivalului Naţional de poezie “Costache Conachi”.
Organizatorii vor acorda următoarele premii în numerar :

Marele premiu 600 lei
Premiul I 400 lei
Premiul II 300 lei
Premiul III 200 lei

Vor mai fi oferite premii și din partea unor edituri sau reviste literare.
Juriul îşi rezervă dreptul de a redistribui, în mod excepţional, anumite premii.
Cazarea, transportul şi masa (diurna) vor fi suportate de organizatori.
Laureaţii vor fi prezenţi personal la Tecuci, pentru a primi premiile şi pentru a participa la manifestările organizate cu prilejul Festivalului concurs de poezie “Costache Conachi”.


Director,

Viorel Burlacu

Revista Dunarea de Jos, nr 112 (iunie 2011)

Open publication - Free publishing - More articole

ANUNŢ - SCHIMBARE ÎN PROGRAM

Următoarea şedinţă a Cenaclului literar CUBUL CRITIC OBLIO va avea loc în ziua de 27 iunie 2011. Vor citi Andra Pelineagră şi Georgeta Muscă Oană.

cronica de întâmpinare

paul blaj - poeme inedite

covrigi calzi

vecinul tebecist
e uscăţiv
umblă înfăşurat în haine
ca tutunul

seara târziu îi aud tusea
înăbuşită de tavan
atunci
cumva se mişcă
insomnia mea spre milă

când trecem
unul pe lângă altul
înţeleg că trebuie
să plec capul

îi muriseră mulţi
cam atât ştiam despre el

azi pe scări mi-a zis
semeni cu vlad paul
ia nişte covrigi calzi
şi mi-a întins plasa

autumn music 2

mi-ar fi greu să mătur frunze
stau lângă cele adunate de vânt
mormanele noastre comunică

din buzunar îmi cad cheile
mă aplec
sunt pensionar
până la pământ nu e mult

mă uit la cotorul de măr
pe bancă un băieţel
julit la genunchi
iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete

get all you deserve

ador să privesc ape curgătoare
mai ales cele care mă fură
şi fac din mine case vechi
dar asta nu întotdeauna

mi se umple ziua de drag
când primesc veşti
din basarabia
şi le aştept
cum aşteaptă puii de berze mâncarea
ba chiar mai flămând

atunci îmi sprijinesc capul
în palmele de cenuşă caldă
apoi stau aşa ore întregi
fericit pentru că mai am fraţi
care mă înţeleg
aşa îmi place să cred

deseori caut un scut melancolic
ca pe o umbrelă cu mâner de lemn
elegantă
şi mă mint
că e o lume frumoasă
cel puţin până acum a mers

poate are un nume mai frumos ca al meu

pe drumul spre ardeal am oprit lângă trei izvoare
în oituz
mie nu îmi era foame
şi nici nu m-am dat jos din maşină
probabil că mi-era greaţă
sau cine ştie
de maşină s-a apropiat o fată
era îmbrăcată perfect pentru cerşit
însă ochii ei nu cerşeau
gura ei nu vorbea
avea cam 13 ani şi m-a pălit mila dar nu ştiu de ce
era primăvară primăvara asta
ai mei mâncau lângă portbagaj
parcă vişli cu pâine coaptă pe vatră
ea privea atentă un molid banal
poate se gândea la iarnă
sau la drumul care o duce mai aproape
de cineva simplu
eu credeam că e tristă până când m-a privit
cu mândria unui top model
ca şi cum ar fi venit să ne întrebe
dacă avem nevoie de ceva pentru drum şi când
ne întoarcem

în piaţa din petroşani sunt mulţi cerşetori
nici nu am timp să te văd i-am zis uneia cu nervi
şi nu regret

pentru toate fântânile care au cumpănă

sunt zile când nu fac nimic
privesc abătut pe fereastră
aceleaşi gratii
în care se înghesuie noaptea

tu vii lângă mine cu totul
îmi iei mâna în mâna ta
cum iei o felie
mă aduci la clima potrivită

mi-e milă de molii
ar putea străluci
iar eu aş arunca
la coş
naftalina

am o rugăminte stinge
lumina
şi lasă-mă singur
să mă pot aduna pentru
rugăciune
ca maşinile la semafor

psalm de treabă

nu m-am mai rugat de mult dar am râgâit des
pentru asta n-am scuze

prin market sau prin casă
îndepărtez aerul cu mâinile
aşa vreau să Îţi spun
într-o manieră în care să Te doară
des şi etern
că nu îl merit

ei zic că sunt nebun şi poate că sunt
însă ai pus în mine un bulb agresiv
de încredere
de aia întreb
Te aud rar sau îmi vorbeşti rar?

acum am să mă ghemuiesc
ca evanghelia în manuscrise
mâine am să Îţi cumpăr un buchet de flori
o carte şi o ciocolată
dacă Te superi îmi zici
şi le amân pentru crăciun

eu mai stau puţin mai ronţăi nişte seminţe
mă uit la un film

puzzle


au putere asupra mea şoaptele
tot mai mult tot mai evaziv
mă lasă să cobor
pe o scară de lemn putred
până acolo unde se întâlnesc îngerii

***

chiar dacă nu eşti tu cea care
îmi susţine viaţa
absorbit fac un pas înainte
unul înapoi
e un dans de moment
bat cu degetul aceeaşi clapă
dezacordată

***

bătrâna recită din versurile mele
se uită în carte
cu nişte ochelari şic
alfabetul iese în aer ca ploaia

***

în mine clocotesc nopţile
sunt apa uitată
într-un ceaun
şi dispar dintre voi odată cu vocea
care anunţă mecanic
trenul va intra în gară la linia 3

shenandoah

când râzi închizi ochii
îţi văd gingiile roşii
ca miezul de lubeniţă
şi îmi place

apoi mă întorc
spre imaginile simple
pisicul cocoţat pe cutia
de vopsea
dacia papuc leneşă printre
blocuri
cuminţenia lor delfinică

vecinul se apropie cu
sacoşa plină
îmi face semn
tu umpli balconul
cu basme
lipindu-te de mine

atunci măduva
îmi explodează din oase
şi se amestecă printre
florile de tei

stăm aşa un timp ca astronauţii

Lecturi publice - Festivalul Național al Cărții Axis Libri

Festivalul Național al Cărții Axis Libri, ediţia 2011, 1-5 iunie, se va desfășura pe Aleea Domnească (la ”P”-uri).

Duminică, 5 iunie 2011
orele 11, 30

Lecturi publice ale membrilor Cenaclului literar CUBUL CRITIC OBLIO: Andra Pelineagră, Mihaela Galu, Andrei Velea, Octavian Miclescu, Leonard Matei, Marius Grama, Valeriu Valegvi, Constantin Dimofte, a.g. secară ş.a.

Florina Zaharia - "Pansamentrup" - lansare pe rotile

Andrei Velea - lansare "Hotel în Atlantida"

Tripla lansare de carte pe 23 mai

Revista Dunarea de Jos, nr 111 (mai 2011)

Open publication - Free publishing - More cultura

ÎNTÂLNIRE

Spectacol de muzică şi poetryfashion Vineri, 29 aprilie 2011, orele 14.00: lansarea cărţii Florinei Zaharia - EUA. Parteneri: TEATRUL DRAMATIC FANI TARDINI şi CENTRUL CULTURAL DUNĂREA DE JOS GALAŢI

Sărbători deosebite tuturor!

TUTUROR IUBITORILOR DE LITERATURĂ SĂRBĂTORI CU ADEVĂRAT FANTASTICE! TUTUROR IUBITORILOR DE IUBITORI DE LITERATURĂ SĂRBĂTORI ADEVĂRAT DE ADEVĂRATE! TUTUROR IUBITORILOR DE IUBITORI DE IUBITORI DE LITERATURĂ ADEVĂR ŞI IUBIRE Ş.A.M.D.

PACE!

A.G.SECARĂ

Cărţile lui Guy Montag (I): Moartea parafină

Robert Şerban – Moartea parafină, Ed.Cartea Românească, 2010.

Claritate. Primul cuvânt care mă ajută să vorbesc despre cartea lui Robert Şerban. Prima lui carte pentru subsemnatu’, deşi mai are (şi îi mai citisem poeme prin reviste): şi de poezie, dar şi de interviuri, proză, teatru, publicistică, la unele fiind co-autor.
Acuma, zău dacă ştiu de este parafina cauza! Sau „pregătirea”, şlefuirea Poemului care pare a fi întreaga carte, Poem care ar fi putut fi intitulat, ţinând cont de avatarurile romanului, „roman în versuri”, precum făcut-a Puşkin cu al său Evgheni Oneghin.
„Pregătirea” este primul sub-text. Rectific: supra-text. „Sub” este un prefix care nu se potriveşte unei anumite poezii, în cazul de faţă a lui R.Şerban. Cităm, cu ajutorul lui Eugen Ungureanu: ( „scot cuvintele/ din poem/ cu îndârjirea cu care/ bunicul scotea cu securea/ bucăţile de lemn/ dintr-un par/ până când îl ascuţea atât de bine/ încât putea să-l înfigă/ dintr-o lovitură/ între coastele mistreţului/ în burta lupului/ a dihorului// scot din poem/ versuri întregi/ şi/ cuvinte/ unul/ după/ altul/ îl pregătesc/ îi fac/ vârf”). Al doilea supra-text, o bijuterie... narativă (de aceea spuneam ceva despre roman), cu poantă de final. Schiţă demnă de o prozotecă memorabilă, cu tehnică, care va să zică meşteşug: tablou în tablou, reflectare dovedind că viaţa este literatură, dacă raţiunea ori inconştientul n-o încifrează matematic sau quasi-aiuristic, de dragul abstractului: (p.7-8: „Îmi părea săracă” – „îşi făcea cruci/ la fiecare intersecţie/ nu ştiam cum o cheamă/ ieşise la autostop/ şi o luasem/ fiindcă îmi părea săracă// se uita cu coada ochiului/ mă scana de fapt/ fie îi era frică/ fie era curioasă/ aşa că am început să vorbesc/ despre mine// vorbesc foarte bine/ deşi nu mă cunosc defel/ am început cu copilăria/ cu poveştile de prin clăile de fân şi pod/ coteţul păsărilor stiva de lemne/ lanul de porumb ori din mărul ciupercinesc/ mă însufleţeam/ luam mâinile de pe volan/ ca să-i arăt/ cât de mare fusese mreana/ pe care gorică/ o prinsese în apa jiului/ ori cât de lungă săgeata de salcie/ cu care trăgeam după iepurii/ din capul meu de copil// nicio clipă/ nu m-a privit în faţă/ iar la intersecţii/ îşi făcea cruci mărunte/ după vreo şapte ceasuri/ am întrebat-o/ cu jumătate de gură/ încotro merge”).
Copilărie, Adolescenţă (psihologii şi pedagogii de azi consideră că merge până spre 30 de ani!), adolescenţă, mă repet, cu toată pârdalnica de revoluţie (un text este „23 decembrie 1989”), Tinereţe, Maturitate, Paternitate, Bătrâneţea (altora) – toate etapele sunt surprinse în diverse episoade, ca într-o schiţă de bildungsroman..
Încă din copilărie, Omul convieţuieşte cu Moartea. Se joacă cu ea, de-a ea... Omul, de mic, încearcă să fie erou (şi de anti-, şi de para-, şi de meta-roman): (p.9: „la puţin timp după ce samantha făta/ bunica mă punea să aleg unul dintre căţei/ pe care să-l păstrăm/ ceilalţi erau băgaţi într-un sac/ şi duşi la râu ori în zăvoi// câteva zile o tot lungeam/ şi îi spuneam că mi-e foarte greu/ să aleg doar unul/ pentru că toţi sunt la fel de frumoşi/ şi seamănă leit între ei/ o priveam în ochi/ şi o minţeam cu seninătate/ aşa cum se cade să priveşti moartea/ şi să o minţi” – „Fericita zodie a câinelui”).
Precum se observă, este o carte de citat în întregime. Acestea sunt cărţile despre care este greu să scrii. Nu prea se cade la o cronică de carte să citezi întregul tom! Mircea Mihăieş o buchiseşte bine pe coperta a IV-a: „poezia lui R.Şerban relevă un dublu paradox: evocă fără să nostalgizeze şi edifică deconstruind. Forţa ei provine dintr-un amestec de ironie sentimentală şi memorie necruţătoare, explorate cu luciditatea eului pentru care trecutul nu mai există, iar viitorul nu contează”
Supra-text „Lumea premiaţilor” este edificator în acest sens... bănăţeneşte spus.
Firesc. Aproape salingerian, ca-n „De veghe...” ori în „Teddy”. Alte două atribute. Nu cuminte, dar nu obraznic... literar vorbind. „Vreascuri” este un bun exemplu. Şi au fost paginile 14 şi 15: ( „zilele mele/ nu trec una după alta/ ci una prin alta/ ca vreascurile cu care o pasăre/ încearcă să-şi facă un cuib.”).
Şi cititorul a simţit că e bine. Chiar şi în „Inima beznei” (p.16-17), dând apă la moară nebunului care vrea să scrie o apologie a întunericului, de la Rubem Alves plecând (poate şi anti-tolkienian). Citat: „uneori simţi că cineva/ stinge lumina din tine/ şi dispare o dată cu ea/ mult prea repede ca să-i prinzi mâna/ şi să-l afli”.
Luciditate. Alt atribut. Robert Şerban este conştient de zădărnicia cuvintelor şi de frumuseţea înfrângerilor. Moartea, o, da, este un adversar demn al Omului, demn de Om.
Credinţa strămoşească (nu chiar de la Zamolxis, sic!) rar îşi poate găsi o definiţie mai bună ca în „Să mă prezint puţin” (p.20): „vin dintr-o ţară/ în care crucile/ nu fac niciodată/ păianjeni/ la/ subţiori”.
„Teribila baie”, „Un cadou de la altcineva”, „Scanner militar” sunt proze in nuce. Primele două ample, „Teribila...” cu poantă inteligentă (mda, au dreptate unii să vorbească despre „inteligenţă artistică”, „despre cum se poate muri deştept” dar şi despre inteligenţă trebuie să vorbeşti deştept!). Încet, încet, înţelegem empatic şi altă faţetă a poetului: paternitatea. Atât din „Scanner...” cât şi din vag pateticul decent din „Fapta şi lacrimile”, dedicat memoriei lui Nicolae Popa, dar şi din „De unul singur” (p.31): „când stai prea mult timp departe/ de copilul căruia i-ai dat viaţă/ te rogi mai des pentru el/ şi ţi se face mai repede frică pentru tine”.
Dostoievskian, se pronunţă: „Cel rău îl iubeşte pe cel bun” (p.33), părinteşte încercând să explice copilei de ce se mai luptă lumea prin filme ori telejurnale.
Ca unul care a scos atât de multe măruntaie din iepuri încât nu-mi mai vine să mănânc lapin, nu prea văd miezul din pâinea-invocaţie (poate doar atunci când era ger afară şi te puteai duce cu gândul la pâinea abia scoasă din cuptor), orb nevâzând nici strămoşii mei ascunşi „în morţile lor mici”, din ce în ce mai uitate (p.35-36).
Reflecţii asupra istoriei sunt „Femei care s-au dus”, „Oase de nesfărâmat”, pictural „În nici un chip” (p.41: „uneori/ aprindem o lumânare/ cum fac îndrăgostiţii/ când se lasă întunericul/ şi nu-şi mai găsesc/ în nici un chip/ cuvintele”. Quasipresocratic sau hindi, dacă vreţi, fragmentul „Sunt privit” (p.44 – „deodată/ simt că sunt privit/ mă opresc/ mă uit în toate părţile/ chiar şi în sus// o furnică îmi iese/ de sub talpă/ şi îşi continuă/ drumul”). Ultimele sunt de mică întindere dar de impact major pentru fanul de poezie.
Imn sărăciei curate este „Stafia cu buzunare” (p.62), un imn al artistului fotograf este „Developare” (p.74), un imn al pragmatismului şi al condiţiei umane este „În căutarea banilor” (p.72), un imn al strămoşilor şi al mirării de a fi urmaş este „Inima sus” (p.70: „m-am urcat pe casa/ în care tata/ bunicul/ străbunicul/ s-au născut/ şi/ şi-au trăit viaţa// am încălecat-o/ aşa cum încaleci un cal/ dacă ai vreodată norocul/ şi m-am prins cu amândouă mâinile/ de coama acoperişului// mi-am simţit inima sus/ mai sus ca niciodată/ încât a trebuit să-nchid ochii/ ca să nu ţâşnească prin ei/ şi să-mi zboare”.
Robert Şerban zboară prin poemele sale, dând din inima (care înţeapă), ese un şaman care ştie „Locul” (p.77) „unde vântul/ umflă/ plămânii morţilor/ şi apoi/ îi ridică/ la cer”. Zboară şi el, dincolo de „Micile spaime” (p.78), altfel de portret al unei părţi din poporul român şi de acolo, de sus, de la posibila jumătate a unei vieţi, vede şi îi place să creadă că „departe departe departe departe/ măruntă/ ca o jucărioară de-un leu” e propria lui moarte.
Hotărârea poetului de a nu mai scrie despre moarte „niciodată” (p.66) este, desigur, un alint sau o formă de slăbiciune. Moartea oricând şi oricum va scrie „deştept” despre el şi în oglinda literaturii, cât un cer înstelat, poetul se va vedea scriind în continuare, oarecum ca în „Gemenii vitregi” (p.67). Aceleaşi cuvinte, aceleaşi potriveli, acelaşi har, împlinirea dorinţei (de la p.81, supratext intitulat „O dorinţă”: „vreau să scriu/ ca şi cum m-aş naşte/ plin de sânge de bucăţi de piele şi resturi de carne/ cu un ţipăt gros/ prelung/ de barbar lepădat de ai lui/ într-o pădure de statui romane/ ce-l privesc îngreţoşate şi cu dispreţ// vreau să scriu/ cu un tăvălug de cuvinte/ versuri care să iasă din pagini/ şi să se agaţe de pereţi de ferestre de uşi/ ca firele unui păianjen care a prins o insectă uriaşă/ ce tocmai se pregăteşte să-l devoreze/ şi/ înnebunit de frică/ ţese întruna întruna/ până când se topeşte/ în aţele ce se întind – o cămaşă a morţii/ prea mare/ şi/ prea subţire”.
Da. Robert Şerban mi-a trezit dorul de a scrie poezie. Şi curiozitatea de a vedea pe net sau în vreun dicţionar cine a fost sau este Duane Hanson...
Şi, gata, nu mai scriu nici eu despre „Moartea... parafină”! Să nu fie pe undeva o cameră ascunsă care să surprindă un cititor prea absorbit de victima ori călăul său: o carte din care un memorabil căpitan Hook strigă degeaba că nu a împlinit 70 de ani, fiindcă nemuritorii dinNeverland nu au ani şi acolo moartea chiar este în vacanţă şi nu mai caută diplomele nimăniu, la o limonadă explicându-i lui Peter Pan că Moartea este însuşi Omul, de la început şi că restul e doar poezie şi/sau aşteptare. Da, Moartea se uită în oglinjoară şi doar în poveşti de nepovestit morţilor întreabă: „care-i poezia cea mai frumoasă din ţară? Dar cea mai adevărată?”
Deşi viaţa-i pare poetului (probabil uneori) „o vechitură de film rusesc”, tot probabil, cu fetiţa-i Crina împreună, i se poate părea uneori că este o producţie Walt Disney (nu neapărat o vechitură!) în care toţi prietenii (şi cei trecuţi la cele veşnice) se-ntâlnesc şi se joacă de-a gaşca pomenitului Peter Pan. Şi nu vor să se facă mari şi descoperă jucându-se că, totuşi, Moartea-i trecătoare ca toate celea, că Paradisul e al tuturor copiilor care strigă „lăsaţi zeii să vină la noi!”, e al fluturilor politicoşi („Fluture pe masa mea”, p.57), e al tuturor iubitorilor de teatru care nu se plitisesc de replicile lor, indiferent dacă este vorba de o eternă reîntoarcere sau de o aşteptare a unei învieri promise. Da, „uneori/ povestea se potriveşte/ ca o mănuşă/ şi Binelui/ şi Răului” (p.59 – „ca printr-o minune”). Şi „moartea are lumina ei” (p.64).
Acatistul final nu e decât un zâmbet prin care Moartea priveşte plină de speranţă către Dumnezeu. Şi murmură:
Omule
Ce bine că poţi zâmbi
Şi scrie
„ca să mă pot agăţa
De Tine
Din când în când”.

Galaţi – Şerbăneşti, orele 17.15 – 19.00, de Sf.Andrei 2010-12-08

a.g.secară

Concursul literar CEZAR IVANESCU

Concursul Naţional de Poezie „Cezar Ivănescu”

Concursul de poezie purtând numele marelui poet Cezar Ivănescu se desfăşoară în cadrul Festivalului Naţional de Poezie „Cezar Ivănescu”, ediţia I, care va avea loc în perioada 24 - 26 mai 2011 la Iaşi şi Bârlad, în organizarea Societăţii Culturale JUNIMEA Iaşi – Muzeul Literaturii Române şi a Centrului Cultural Mihai Eminescu Bârlad.
Concursul îşi propune descoperirea şi sprijinirea tinerilor poeţi de limbă română din România, Republica Moldova şi din toată diaspora.
Pot participa tineri poeţi până la 30 de ani, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România sau ai altor uniuni de creaţie şi care nu au volume individuale publicate.
Manuscrisele, constând într-un volum de autor care nu trebuie să depăşească 100 pagini, scrise pe computer, corp 14, în două exemplare, se vor trimite pe adresa: Muzeul Literaturii Române Iasi, Str. Vasile Pogor nr 4, Cod 700110, Iaşi, jud. Iaşi, până la data de 10 mai a.c., data poştei.
Lucrările se vor juriza după un motto la propria alegere a concurentului şi care va fi trecut pe plicul de pus la poştă şi pe fiecare pagină prezentată în concurs. Lucrările vor fi însoţite de un plic închis ce se va introduce în plicul mare cu lucrările şi va purta acelaşi motto, iar înăuntru datele personale ale concurentului: numele, data naşterii, profesia, adresa exactă, telefonul, e-mailul şi o scurtă prezentare a activităţii literare. Pe plicul mare, în loc de numele şi adresa concurentului se va trece doar motto-ul.
Juriul, format din personalităţi marcante ale literaturii române, va acorda următoarele premii:
 Marele Premiu „Cezar Ivănescu”- 500 lei
 Premiul I - 400 lei
 Premiul II – 300 lei;
 Premiul III – 200 lei.
 3 Menţiuni
La acestea se vor adăuga premiile unor importante reviste literare din România. Grupajele de poeme premiate vor fi publicate în Cartea festivalului.

Lectura din 18 aprilie 2011

LEONARD MATEI


până în 12 ani

lui Constantin S.Dimofte

gândurile se împachetau cu scântei
şi se ofereau calde în supă
ca înlocuitoare de găluşte

în parcuri creşteau oameni cu halate egale
şi chelie din primele zile
tranzistorul ţinea loc de seră
şi vârtejul revoluţionar de la defilare
era soarele

copiii nu aveau dreptul să se joace
cu vorbe şoptite
şi la “Nu te supăra frate”
tot dispăreau pionii

sticlele cu lapte nu dispăreau niciodată
se înmulţeau şi aşteptau după colţ
să se îngraşe la cartelă

era libertate
şi sifoanele încercuite de plasă
puteau să explodeze
nu avea cine să moară

şi cum nu auzeam nimic despre alpinişti
şi nimic despre scafandri
mă pregăteam să devin erou
cu pistolul încărcat peste pernă
şi ţeava în sus să nu curgă apa

Marsilia în răsăritul soarelui

plasele verzui cu burta plină de joacă

aluatul gălbicios căzut de pe acoperişuri de ţiglă

un rac imens prins în gura parcării cu plată

pe macadam iluzionistul cu mere care cad felii

soarele rar şi femeile
injectate cu strigăte de luptă

sunt treziţi toţi cei care-şi pot
număra prada
căutătorii care adulmecă treptele

cei care s-au legat de clopotul ud
din Notre-Dame de la Garde

câteva ore în Paris

maşina cu bujiile puse în ghips

după vitrină
fursec supraîncălzit

provocator un ţigan care scuipă
în româneşte

Montparnasse spălată bine
după atâţia ani

şi cresc picioare
cu miros de iarbă uscată

pe treptele de la Sacré-Cœur

fac o scamatorie
să luminez o furtună de vară
şi resturile metroului 57
împrăştiat de furnici

bubuială
poduri cu becuri răsturnate
ridică focuri în văzduh

îmbulzeală
Sena se retrage
şi-n palmele deschise
puţinul pământ se strecoară
în cuvinte limpezite

Monte-Carlo

stâncile aprinse ca un rug
pe fruntea unui film nedevelopat
ruşinea soarelui dezbrăcat de vise
şi pubelele de gunoi
în mirosul algelor

noaptea înălţată in filamente
zâmbind scânteietor

ecoul expus voluntar
pe un afiş imens

uneori te întrebi
dacă se poate trăi
prezentul

ar încerca un marinar
să naufragieze lent
pe recuzita plajei săpate

în molozul rodat
pe oase
egal crestate

răni

pânza de păianjen mângâie
sânul tău

colţurile prinse în dulapii
de soc
îşi caută burţile
prin borcane

frunzele se lovesc de cireşul
care
le-a pierdut la un joc de
ruletă

porumbeii ţipă în geam
după
zilnica porţie de hamei


lumânările subţiri s-au oprit
din crescut
lăsându-ne câteva găuri
de soare
sub care să modelăm
fierul
tăcut al patului

ţinta zero

(după vizionarea filmului sovietic Oraşul Zero)

muzeu de katiuşe cu ţevile retezate
statui din cenuşă de muncitori dibaci
umbra legată de stâlp e arătată cu degetul
dirijorul explodează în cei ce-l imită



grâul este mai înalt decât alimentara
meteoriţii ne ocolesc blocurile în şoaptă
ferestrele chituite cu plumb gâfâie
picioarele singure pot face zgomot la horă



ramă de sânge în lacul Bâlea
îngheţate crengile cresc în ceaţă
secretara goală scrie după dictare
concertul are loc la ultima repetiţie

Măşti şi o trompetă

privesc în ochi un cangur
se trag sforile peste mulţime
cine aude trompeta dansează


aş prefera să te iubesc
să te închei la nasturi
cu fereastra deschisă
curge noroi pe cearcăne


câinele turbat
gângureşte la sân
copacii cad în centrul
pământului
sângele din nas
scumpeşte merele

ne apucă plimbarea
cu ochelarii de cal
tot ce zboară miroase
a piatră
degetele strâmbe aruncate
în ochi

Revista Dunarea de Jos, nr 110 (aprilie 2011)

Open publication - Free publishing - More cultura

concurs de dramaturgie

Festivalul Naţional de Dramaturgie
„GOANA DUPĂ FLUTURI”

Ediţia a V-a

Lucrările semnate doar cu un moto ales de autor, vor fi trimise pe adresa: centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea- Str.Nicolae Bălcescu nrş.26 A, cod 240192, Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea- sau pe email:
culturatraditionalavl@yahoo.com, până la data de 1 mai 2011. în acelaşi plic cu textul se va introduce şi fiţa de înscriere în care vor fi menţionate datele de identificare ale autorului care vor fi secretizate până după deliberarea juriului.
Lucrările vor fi apreciate de un juriu alcătuit din personalităţi ale vieţii teatrale (dramaturgi, critici, regizori, cronicari dramatici(. Finala va avea loc în zilele de 13-15 mai 2011 la Râmnicu Vâlcea şi Tetoiu, în cadrul unui ciclu de manifestări „BOGDAN AMARU”, când va avea loc şi festivitatea de premiere.
Vor fi decernate premii în diplome, iar lucrările premiate vor fi publicate în Antologia festivalului, ce va fi lansată la o ediţie viitoare şi vor fi recomandate spre lectură Cenaclului de Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor, Teatrului Naţional Radiofonic şi altor instituţii de spectacole din ţară.
Aşteptăm piesele de teatru şi fişa de înscriere până la data de 1 mai 2011 pe e.mail: culturatraditionalavl@yahoo.com. alte det5alii: coordonator proiect, Mihaela Deaconu, 0744145748 şi 0722942399, prof.Elena Stoica.

Revista Dunarea de Jos, nr 109 (martie 2011)

Open publication - Free publishing - More revista

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ Tudor Arghezi ediţia a XXXI-a

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ Tudor Arghezi ediţia a XXXI-a
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ Tudor Arghezi, ediţia a XXXI-a,
19-22 mai a.c., TÂRGU-JIU ŞI TÂRGU- CĂRBUNEŞTI - GORJ

Festivalul se adresează creatorilor de literatură şi exegeţilor în arghezologie din ţară, precum şi vorbitorilor de limbă română din comunităţile de peste graniţe.
În organizarea Festivalului îşi aduc contribuţia: Consiliul Judeţean Gorj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’, Consiliul Local şi Primăria Târgu- Cărbuneşti, Şcoala Populară de Artă Tg-Jiu, Centrul Cultural şi Biblioteca ‘‘Tudor Arghezi’’ Tg-Cărbuneşti, alte instituţii de cultură, din Gorj. Programul festivalului se desfăşoară în perioada 19-22 mai a.c., la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, având colaborarea Uniunii Scriitorilor din România.

SECŢIUNI ŞI PREMII
I. PREMIILE NAŢIONALE DE LITERATURĂ ‘‘TUDOR ARGHEZI’’ pentru Opera Omnia, atribuite pe criterii valorice unor scriitori români contemporani. Premiile vor fi acordate de Uniunea Scriitorilor din România, iar Consiliul Local şi Primăria Tg-Cărbuneşti vor atribui laureatilor titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE al oraşului.
II. Premiul TUDOR ARGHEZI, pentru Opera Omnia atribuit unui scriitor contemporan de prestigiu internațional. Premiulva fi acordat de Consiliul Județean Gorj şi va fi însoțit de titlul de CETÃŢEAN DE ONOARE al oraşului Tg. Cãrbuneşti.
III. PREMIUL PENTRU «OPERA PRIMA» (volum de debut în poezie), în valoare de 1000 lei, acordat de Centrul Județean pentru Conservarea Culturii Tradiționale Gorj. Se atribuie un singur premiu.
IV. SECŢIUNEA ‘‘CUVINTE POTRIVITE’’, pentru volum de poezie în manuscris, deschis autorilor români nedebutaţi, având vârsta maximă de 47 ani. Manuscrisele nu trebuie să depăşească 100 pagini. Se atribuie un singur premiu, în valoare de 1000 lei.
V. SECŢIUNEA «BILETE DE PAPAGAL», pentru grupaj de poezie. La această secţiune pot participa poeţii ce-şi aşteaptă consacrarea, cu un grupaj de minim 10 (zece) poezii dactilografiate, într-un singur exemplar. Se acordă următoarele premii:
Premiul I, în valoare de 800 lei, acordat de CJCPCT Gorj;
Premiul II, în valoare de 700 lei, acordat de Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’;
Premiul III, în valoare de 600 lei, acordat de Centrul Cultural ‘‘Tudor Arghezi’’ Tg-Cărbuneşti.
La această secţiune vor mai fi acordate menţiuni ale unor edituri, fundaţii, reviste literare. Pentru aceastã sectiune juriul are dreptul de a redistribui premiile. Câştigătorii locului I de la ultimele trei ediţii nu sunt acceptaţi în concurs.
VI. SECŢIUNEA DE ARGHEZOLOGIE, deschisă scriitorilor români pentru exegeze care au ca obiect de studiu viaţa şi opera lui Tudor Arghezi (studii publicate sau în manuscris). Premiul în valoare de 1000 lei este acordat de CJCCT - Gorj.
VII. SECŢIUNEA DE PROMOVARE A OPEREI ARGHEZIENE, deschisă participanţilor de peste hotare, cu merite în traducerea sau ilustrarea graficã a operei lui Tudor Arghezi. Se atribuie trei premii, în sumã de 1500 lei fiecare, acordate de Consiliul Judeţean Gorj.
Lucrările - dactilografiate, într-un singur exemplar, pentru secţiunile de concurs, precum şi volumele pentru Opera Prima, Cuvinte Potrivite, şi cele de arghezologie se primesc până la data de 16 mai a.c., pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 210135 Târgu- Jiu, Calea Eroilor, nr. 15, judeţul Gorj, cod poştal: 210135, cu menţiunea ‘‘Pentru Festivalul «Tudor Arghezi»’’. La expediere se vor respecta obişnuitele cerinţe: în plicul mare se introduce plicul mic cu motto, iar în interior se sigilează datele autorului, inclusiv un număr de telefon, la care poate fi contactat. Juriul va definitiva jurizarea în cursul zilei de 21 mai a.c., în aşa fel încât să poată fi anunţaţi laureaţii în timp util, în vederea participării la festivitatea de premiere, ce se va desfăşura la Târgu-Cărbuneşti, în 22 mai, începând cu ora 11.00. Cheltuielile de cazare, diurnã şi transport în interiorul judeţului pentru juriu şi invitaţi vor fi suportate de organizatori, cu menţiunea cã pentru laureaţi nu se asigurã decontarea cheltuielilor de transport. Laureaţilor din afara graniţelor li se decontează şi transportul de la intrarea pe teritoriul României.
Organizatorii îşi rezervã dreptul de a publica unele lucrãri prezentate în concurs, fãrã sã acorde drepturi de autor.
Informaţii suplimentare la telefon/fax: 0253/213.710 şi 0721.370057 (Centrul Jud. pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale) ;
Persoane de contact: dir. Ion Cepoi - (0721.370057); Constantin Popescu ( 0766715938) ; Viorel Surdoiu (0727930333 ) – www.proverbum.webs.com; Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’ - Persoana de contact: dir. Olimpia Bratu 0253/214904 e-mail: traditii_gorj@rdslink.ro
www.traditiigorj.ro

Vedeti si: http://adriansuciu.ro/blog/?p=1073

Cronica de cenaclu (Mihaela Galu si Gabriel Ghimpu)

Luni, 21 februarie 2011, au citit la şedinţa obişnuită a Cenaclului literar CUBUL CRITIC OBLIO Mihaela Galu şi Gabriel Ghimpu.

Despre textele Mihaelei Galu - a.g.secară: Considerată de către criticul Viorel Ştefănescu într-o parodie ca o descendentă a mult mai cunoscutului Cristian Pavel (aşadar nu din mantaua lui Gogol ci de pe un eşafod liric specific spaţiul literar realist filografic gălăţean), Mihaela Galu chiar este o risipitoare în ceea ce priveşte talentul literar, cunoscându-i de mult preocupările literare, pur şi simplu neadministrându-l cu ambiţie de... publicist; textele din această seară îi dovedesc încă o dată măiestria de a surprinde liric scene altfel oarecum banale; ori chiar onirice, pseudo sau nu, mitologizând sobru; sentimentalismul nu-i este plângăcios sau siropos. Laurenţiu Pascal: „e greu să vorbeşti despre texte în care se vede un oarecare suflet pus în exces”; „ textele par ca un cearceaf ce vine peste un trup gol, cearceaf care ţine într-o zi foarte caldă de răcoare”; „a reuşit să redea imagini palpabile”; mi-a plăcut mult poemul „genocid”, care pare a fi cel mai reuşit, aproape o „ars poetica”; „chestii deranjante sunt dar nu multe, metaforele nu-i sunt dure”. Valeriu Valegvi: „lirism de substanţă”; „textele par prelungite dar la o re-lecturare îi prinzi suflarea, respiraţia cu sine însăşi; primele 3-4 texte par radiografii ale unui suflet neliniştit, introvertit, în căutarea unei reconfirmări din partea iubitului-problemă”; „textele denotă o cultură asimilată, fără a face caz de aceasta”; „par a fi scrise dintr-o suflare”; „sunt feminist anti-feminine”; „materia este verbioasă, poeta ştie să ţâşnească la timp din desişul erotic”. Gabi Ghimpu: „teribil de feminine, pline de lirism”; „au un foarte subtil erotism”, „sunt foarte imaginative; auzindu-le şi citindu-le au recreat imagini foarte bine conturate”; „mă simt uşor complexat”; „sunt ca un vin bun”. Andrei Velea: „are o curgere bună a textului, care te fură. Poate unele părţi ar putea lipsi dar nu sunt multe lucruri de reproşat. E o revoltă lirică aşezată, molcomă. Parcă ar vrea să dea un pumn, dar iese un poem. Se vede că ştie să scrie, că are experienţă. E o scriitură cinstită, foarte bună. Stăpâneşte arta de a nu deranja. Totuşi, din primul poem parcă ar rămâne doar ultimul vers, deşi este posibil să aibă şi restul importanţa sa, pocnitura jucătorului de snooker nemaisunând cum trebuie dacă nu ai tensiunea...” Florin Buzdugan: „M-a dus cu gândul la „Jurnalul liric” al lui Velea. Travesti liric. Sunt poeme bine scrise, n-am ce comenta.” Octavian Miclescu: „Trebuie să admitem că de când s-a înfiinţat cenaclul nostru, este una dintre cele mai bune lecturi. Se văd lecturile, este închegată, uşoarele stângăcii nu sar în ochi. Îşi permite să tragă concluzii pertinente. Bănuiesc că, totuşi, nu-s scrise pentru a lua Nobelul. Aş vrea şi nişte texte care să mă mintă. Are o candoare anume, de pildă în „true love waits”, doar aluzia la „radiohead” spărgând bine monotonia.
Despre textele lui Gabriel Ghimpu – Andrei Velea: „Prea multe detalii, prea multă precizie!” Octavian Miclescu: „Ba, este precizie la început, apoi totul e la întâmplare... Artistic, poetic, nu-mi transmite prea multe. Bizar. În „Necurăţie” este o aglomerare de termeni... E un text mai preţios decât pare, totuşi...” Laurenţiu Pascal: „Încearcă o logică geometrică, aproape cinematografică... Mă refer la cele fără rimă. Dar finalurile sunt prea seci şi nu salvează sau, dacă vreţi, salvarea e prea seacă.” Florin Buzdugan: „Nu m-au prins. Abstractizează prea mult. Firul logic se pierde...” a.g.secară: „Oarecum straniu, robotic, maşinal, cu titluri nu prea inspirate, cu o retorică care este mai mult iluzorie şi forţată (un poem scurt chiar se intitulează „Retorică”, fiind in nuce un soi de text meta-pornografic), mai aproape de un retorism minimalist, limbaj poetic maturizat probabil în cadrul şedinţelor de la tradiţionalul cenaclu „Noduri şi Semne”... Raportat la ultimele texte cunoscute ale lui Gabriel Ghimpu, este o schimbare.”

A.G.S.

Mihaela Galu - Poeme

niciun cuvânt despre eu (sâmbătă seara)

aş fi trecut prin peretele
coajă de portocală
să-ţi citesc în palmă
gânduri criminale
ţi-aş fi şoptit
îmbrăţişarea mea printre gene
ca să-mi sorbi lacrimile
una câte una
ca pe un vin bun
(pe care din greşeală...)
muzica ta aş fi ascultat-o
cu braţele şi cu tălpile
ţi-aş fi căutat răsuflarea
pe sub apă
dar supărarea venea
din tine ca dintr-o peşteră
carnea îţi era
când lucidă, când translucidă
iar tu serios şi rău
ca un jucător de snooker



aş mai vrea să fiu simfonie

ştiu că nu mă mai poţi
respira
plămânii tăi sunt bolnavi
de metehnele mele
altminteri mă iubeşti
ca pe singura nefemeie din lume

dintr-o dată sunt
ca întoarsă pe dos
îmi poţi vedea pielea
pe interior cu toate
imperfecţiunile şi creierul
scurgându-se indecent
pe şira spinării

(cândva degetele atingeau
clapele tale preferate
mă transformau în simfonii
beethoveniene)



bun venit în dimineaţa mea ceţoasă

de la un timp visez
cum iarba îmi creşte din buze, din umeri
din genunchi şi din măduva oaselor
de parcă n-aş mai exista
decât în partea cealaltă a lumii
decât în universul
unde se nasc versuri fără cusur
unde oamenii sunt capodopere
ale lui dumnezeu
apocalipse pentru uzul său personal

visez că nu mai există
moarte şi nici viaţă
că puii de dumnezeu au crescut
din mine
au rămas doar sunete
şi din univers doar o coajă
de nucă

visez că umblu mereu
cu versuri în cap
ca un nebun ce se crede geniu
cocoţat pe zidul poeziei
şi ameninţând mulţimea
cu o sinucidere spectaculoasă



genocid

uneori nici nu credeai
spuneai că versurile mele sunt
uniforme naziste
cu care încerc să extermin
toate cele peste o mie de nume
ale tale

eu mă purtam prosteşte
luam fiecare glonte
şi îl puneam la păstrare
pentru când va fi



„true love waits”

erai atât de grec
încât numele tău se confunda cu mediterana
cu picioarele înfipte-n istorie
cu fumul ţigării dansând
pe ritmuri radiohead
aveai ochii întredeschişi spre mine
ca un cuceritor al lumii
mă priveai printre genele
somnoros îmbătate de muzica zeilor

eu
cu două mii şi ceva de ani
mai tânără
pastişam versuri antice pe masa din bucătărie
mă simţeam sălbatic
ţinut
călcat în copitele lui ducipal

tăcerea templului tău în transă
îmi descifra graiul zeilor:
în locurile bântuite
dragostea adevărată
trăieşte.


unde ne sfârşim noi şi începe marea
scufundătorului din delos

e atâta nimic acolo unde
mă termin eu şi începi tu

pe corabia aceasta, scufundătorule,
navigăm cu pânzele strânse
X marchează locul în care
valul se desparte de val
locul în care doar demonii mei
dau piept cu demonii tăi
noi privim lupta lor de departe
ca doi yoghini ce pricep transcendenţa
şi ştim:
va exista mereu un pirat
ce-mi va îngropa cufărul pe-o insulă străină
va exista mereu o sirenă
ce-ţi va cânta naufragiul, căpitane,
doar tu ai spus:
suntem toţi accidente ce aşteaptă să se întâmple
scufundări ce-şi aşteaptă furtuna

înainte de-a deveni epave
ne vom devora
şi astfel
nimicul
nu va mai exista niciodată

Gabriel Ghimpu - Semne pe Vid

Gabriel Ghimpu

Cutia Pandorei

Cu mâna stângă
Am deschis fereastra
De la dreapta spre stânga – interior,
Mâna dreaptă se odihnea confident
Pe cutia cu cartuşe inteligente.
De-alungul străzii,
De la stânga spre dreapta,
Dinspre oraş, spre Dunăre
Înainta primul grup de refugiaţi...
Senin, am cumpănit arma
În mâna stângă,
Iar cu cea dreaptă am încărcat
Magazia de muniţie
Până la ultimul cartuş
Şi-am armat –
Se zvonise că răii s-au infiltrat
În grupul de refugiaţi –
Am ochit la întâmplare
Şi-am trimis toată încărcătura –
Ploaie – asupra lor.
Misiunea mea s-a încheiat!
Cum se închide această cutie?!...



Necurăţie

gândul tău de vibraţie cafenie,
striat în varii nuanţe de roşu –
ăla ultimul, nerostit –
adastă încă
în proximitatea trupului meu grosier;
tot mai insistent
mă întreabă Îngerul Trei
de ce nu-l şterg...

în aura mea
prinde vag contur
o pată!


Întrupat

mai apăsătoare-mi părea
tăcerea nopţii
stelele îmi vorbeau
în limbi demult dispărute
gâlceava lor
mă îmbrăca în lumină
şi-atunci
mi-am lepădat trupul
şi-am răsărit uşurat
peste lume



Retorică

Ai văzut vreodată – pe bune –
cum moare un vapor?
Priapică aquatizare
– lascivă! –
pe când marea(!)
se umectează abundent...
Bleaaahhh...
decrepit erotism!



Retorică(2)

Când o singură inimă
bate în trupul tău şi-n al meu,
cum să nu sângerez
dacă eşti călcat în picioare?!



Intimitate


Peste umărul meu,
cineva te priveşte atent.
Alert, peste umărul tău
chiar şi atunci când
îmi întorci spatele –
altcineva comunică vizual
cu cel de peste umărul meu...
Parola nu are decât
omiedouăzecişipatru de biţi...

STAY ALERT, PEOPLE!


LÂNGĂ MINE,... EU

mă simt vinovat de timpul pierdut dinainte
ca şi cum până azi mi-ar fi lipsit măseaua de minte
ca şi cum clopotul vieţii mi-ar fi bătut fără limbă
şi ciudat totuşi aştrii prin haos se plimbă

şi mă simt vinovat stând buimac lângă tine
că nu pot să te dor cum mă dori tu pe mine
iar când setea de carne spre tine mă-mpinge
vreau să fiu necuprinsul care-ţi plouă şi-ţi ninge

sunt tăciunele viu ce lucid scânteiază
când la liniştea ta nemurirea-mi visează
şi-aş veni muritor lângă tine cuminte
risipind pentru-o viaţă tot ce am mai fierbinte

dar tu vezi numai lutul ce discret mă cuprinde
când spre focuri de paie mâna-ţi rece se-ntinde
sfâşiind pânza visului meu de-o secundă
şi un gând vinovat pe furiş mă inundă



Rezumat


Pentru că pot,
Indiferent de numărul
Culoarului de plecare,
Pot deci,
Făcând abstracţie
De momentul zero,
Cât şi de
Intervalul alfa-omega –
Presupus a fi, invariabil,
Străbătut pas cu pas –
Deşi soarele de ieri
Era ceva mai cald
Decât soarele de mâine,
Căci, e în firea lucrurilor
Să fie aşa, sau altfel(!),...
Pot, repet,
Amintindu-mi că mă aflu, deja, aici,
Să vă întreb:
Pot eu?!



Oups(!)


Percep o vibraţie tainică...
Mmm, nu!!!
Am sentimentul că
Percep o vibraţie tainică –
Aproape benefică –
De jur-împrejur.
Un halo de pulberi aurii
Cât cupinsul.
Baie de har, aş numi-o,
De n-ar fi această culoare,
De n-ar avea nicio culoare,
Sau – mai degrabă –
De-ar însuma toate culorile
În cel mai pur şi strălucitor
Alb!
Dar, nu!
Auriul acesta mă pune pe gânduri...
Ce tot debitez eu aici?!



Celei din urmă


Iubita mea de niciodată
N-ai teamă, inima-mi te-adie
Şi te va şti primi îndată
Când umbra ta va fi să vie.


Te voi iubi, de-ar fi să cadă –
Cum cerul nu mai ştie-a plânge –
În noi o ultima zăpadă,
Te voi iubi până la sânge!


Într-o explozie boreală,
Nedumerită de-ntâmplare,
Vei reveni, fără sfială,
Să-mi furi o ultimă suflare.


Şi ţi-o voi da fără tăgadă,
Şi-ţi voi fi mire şi amant
Când pleoapa nopţii va să cadă
În pulbere de diamant.



NUMAI ATUNCI


Când vine iarna
Îmi adun frunzele-n suflet
Şi, golaş,
Mă las pradă disperării de alb;

Când vine iarna
Îmi pun carapacea de vise
Şi, fericit,
Mă retrag in zăpezile copilăriei;

Când vine iarna
Mă las troienit de tăcere
Şi, smerit,
Îmi dau seama ca nu sunt chiar zeu;

Când vine iarna,
Şi numai atunci,
Îmi aduc aminte
Cat sunt de bătrân.

Când vine iarna
Îmi adun frunzele-n suflet
Îmi pun carapacea de vise
Mă las troienit de tăcere
Şi-apoi, redevin etern
Şi… ning!

Festivalul literar "Eusebiu Camilar - Magda Isanos"

Stefan Zeletin - un romantic al filosofiei romanesti

Lectură Mihaela Galu

Luni, 21 februarie 2011, începând cu orele 18.30, sunteţi invitaţi la şedinţa cenaclului literar „Cubul critic Oblio”, care activează la Centrul Cultural Dunărea de Jos Galaţi, în cadrul căruia va lectura poeta Mihaela Galu.

Cronică de cenaclu

Evoluţia şi maşina

În seara de luni, 7 februarie 2011, la sediul Centrului Cultural „Dunărea de Jos” ne-au citit tinerii scriitori Florin Buzdugan şi Andrei Velea.

Florin a venit cu un grupaj de poeme intitulat „poeme despre umbră”:


încă simt că-mi fierb venele,
iar din coaste-mi mai iese câte-o evă din când în când.

un fir de nisip îţi joacă pe tâmple
când în stânga, când în dreapta,
precum limba unui ceas lipsit de aer.

te joci cu umbra ta,
iar ea dispare în venele tale arzânde

hai –
fugi.

cine suntem noi să râdem de el?
lăsaţi copacii să vină la mine,
spune pământul râzând.


Andrei Velea, plăcut surprins, a spus că nu sunt pre bine realizate luate individual; dar ca grupaj sunt unitare. Se vede că abordezi poezia mai matur. Totuşi, un defect pe care l-am mai întâlnit – tendinţa de a enumera obiectele. Scapă de ea.

Valeriu Valegvi a spus că textele citite sunt dovada unui proces de maturizare pe care l-a întreprins Florin. Sunt sincere şi se poate observa un travaliu conştientizat. Sunt aerisite şi bine conduse.

Adi Secară a fost de părere că poemele au un substrat real, şi o încărcătură emoţională autentică, faţă de celelalte texte pe care Florin le-a prezentat la OBLIO, unde emoţia era căutată, la fel şi poezia. Totuşi, încă nu ai scăpat de clişee şi de imaginile banalizate. Dar, cu timpul, vei scăpa şi de acestea.

Elena Donea – abundenţă de verbe ce prozaizează poemele; îi recomand să renunţe la enumerare. Poemele scurte mi se par mai bune decât cele lungi şi explicative.

Gabriel Ghimpu – repeţi motivul ceaiului; dacă l-ai folosit o dată, nu-l mai relua. Nu face bine grupajului.

Leonard Matei este de părere că Florin încă se pierde în detalii, în enumerări şi alte chestii de genu’. Totuşi, faţă de dăţile precedente, e un pas în faţă!


Andrei Velea a venit cu un grupaj de poeme intitulat „Maşina de poetizat”:


eu şi maşinăria de poetizat ne ocolim reciproc,
după o primă întâlnire ceva mai dulce
ca un cocteil de pelin şi fiere

mi-e tot mai greu s-accept să mi se reproşeze întruna
că încă merg pe asfalt,
când toţi merg pe nori, pe smog sau pe ceaţă,
că încă mestec pâine,
când toţi se hrănesc cu idealuri

până şi greutatea unui kilogram de mere
în piaţa centrală
mi-e tot mai dificil de apreciat
când mi se spune din fiecare colţ, obsesiv,
de amintiri, sentimente sau de vorbe „grele”;
aduc martori nu unul, ci două sau trei cântare!

desigur, nimic din ce-am spus mai sus
nu e motiv suficient de-mpăcare;
eu şi maşinăria de poetizat ne-am împărţit cartierul în două:

noaptea,
peste jumătate de cartier doarme luna,

peste cealaltă jumătate,
sforăie de nu adoarme nimeni!


mă trezesc brusc, angoasat...

în jungla bucătăriei dau să beau o cană de apă,
însă dunărea a secat brusc
(sau cineva a transpirat-o toată!)

când să mă-ntorc în pat alături de soţie,
calc în gol,
de parcă merg pe-o bandă rulantă
şi-am greşit sensul

toate reperele şi obiectele casnice,
râd cu hohote de mine

sau nu:

faţă în faţă cu mine,
intrată în apartament ca printr-un miracol,
maşinăria de poetizat
râde cu fălci voluminoase-stadion

nu mai am ce pierde acum...
trebuie să dovedesc,
ca-ntr-un spectacol de maximă audienţă,

cine pe cine stăpâneşte,
cine scrie



Florin Buzdugan a apreciat textele lui Andrei, texte care încep şi se încheie în acelaşi fel, prezintă realitatea, la început, într-un mod anost, placid, gri, dar cu o prezentare optimistă, utopică a realităţii (române).

Adrian Secară nu a gustat textele lui Andrei în totalitate, spunându-i că ar mai fi de lucrat la ele, începând cu titlul grupajului.

Octavian Miclescu a remarcat faptul că poemele sunt forţate; că Andrei o face pe inocentul, în poezie, când de fapt el este un „păcătos”. Ar trebui să le mai prelucrezi.

Elena Donea nu a gustat textele, spunând că sunt prea mecanice, deşi imaginile sunt bunicele, pot fi îmbunătăţite.


Data viitoare, la ora 6:30 p.m., ne va citi Mihaela Galu poezie.


Florin Buzdugan

Noua lectura: Andrei Velea si Florin Buzdugan

Va asteptam diseara la 18.30 la o lectura de poezie marca Andrei Velea & Florin Buzdugan!

Cubul Critic in Viata Libera

Articol original aici

Am primit, din partea criticului literar Adrian George Secară, o invitaţie interesantă, ce merită toată atenţia: „Cu deosebită seriozitate, dar şi cu debordant umor, vă invităm la şedinţele Cenaclului literar „Cubul critic OBLIO”. Lângă Teatrul Dramatic, la Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi, în zilele de luni, de două ori pe lună! Make literature, not war!”.

Generaţia 2000 în literatură

Din luna octombrie a anul 2009, activează la Galaţi, în cadrul şi sub egida Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, cenaclul literar „Cubul critic OBLIO”, proiect cultural care s-a născut în urma unei întâlniri a grupului literar „Lampisterii”.

El este, după cum ne spune Adrian George Secară, „rodul unor idei literare comune, al unor ambiţii susţinute în timp şi al unor moduri de manifestare culturală împărtăşite reciproc, între membri ai grupului, simpatizanţi ai acestuia şi scriitori consacraţi.

Într-un fel, datorită nucleului de bază al membrilor noului cenaclu, este continuator al unor cenacluri precum „Anton Holban” (înainte de a se transforma în „salon”), „Gellu Naum” sau al Clubului Artiştilor Trimbulinziipunctro.

Treptat, s-a realizat o fructuoasă colaborare cu cel mai vechi cenaclu literar din Galaţi, „Noduri şi Semne”, organizându-se şedinţe la care au participat membri ai ambelor grupări literare.

Modelul, însuşit de la şedinţele de la „Anton Holban”, moderat de către profesorul Constantin Dimofte, de critică pozitivă şi constructivă, de dezbateri asupra textelor, de şcoală literară, de învăţare perpetuă, de adoptare flexibilă a noului, de deschidere către persoane şi experienţe literare noi, constituie atât baza cât şi succesul cenaclului, la şedinţele normale sau de lectură publică participând aproximativ 50 de scriitori tineri ori consacraţi, dar şi iubitori ai literaturii”.

În cadrul întâlnirilor cenaclului au avut loc şi lansări de carte. Este o uniune firească dintre scriitori ale căror voci trebuie auzite pentru a exista şi o instituţie culturală matură, activă, care le pune la dispoziţie infrastructura necesară: revista „Dunărea de Jos”, antologiile anuale, editura.

Se creează, astfel, o punte armonioasă, în care alte criterii decât cele estetice nu creează tensiuni, între generaţia Florinei Zaharia şi a lui Adi Secară, scriitori deja afirmaţi pe plan local şi naţional, generaţia lui Octavian Miclescu, a lui Marius Grama, Leonard Matei şi a lui Andrei Velea şi foarte tinerii Nicoleta Onofrei, Alexandru Maria, Adrian Haidu, Claudia Samoilă, Andra Pelineagră, Sabina Penciu, Florin Buzdugan ori membri ai Uniunii Scriitorilor din România precum Ion Avram (moderatorul cenaclului „Noduri şi Semne”), Stela Iorga, Victor Cilincă, Valeriu Valegvi.

„Vrem să fim flexibili şi să moştenim de la mişcările anterioare bunul simţ literar şi apetitul către dezbaterea liberă. Datorită caracteristicilor instituţiei care patronează cenaclul, îi promovăm nu numai pe membrii obişnuiţi ai cenaclului, ci pe toţi scriitorii valoroşi tineri gălăţeni (din municipiu ori judeţ), pe care îi aşteptăm în mijlocul nostru, de două ori pe lună, în zilele de luni”, ne-a mai spus Adrian Secară.

Astăzi, 7 februarie, la ora 18,30, în cadrul întâlnirii cenaclului, ce se va desfăşura la Salonul artelor de la Centrul Cultural, vor citi Florin Buzdugan şi Andrei Velea.

Următoarele întâlniri vor fi în zilele de 21 februarie, 14 şi 28 martie, 11 şi 18 aprilie, 9 şi 23 mai, 13 şi 27 iunie 2011.

Îi puteţi contacta pe membrii cenaclului, pe adresa cubulcritic@gmail.com.

Calendar sedinte 2011

Revista Dunarea de Jos, nr 108 (februarie 2011)

Open publication - Free publishing - More revista

MANASE - fragment Braconierul

de Ion Avram

Ascunsă de sălcii, barca se leagănă, aplecându-se. Stânga, dreapta. Stânga, dreapta. Uşor. Scurt. De la vânt. De la val. De la respirat, parcă. În atâta linişte. În atâta întuneric. Doar clipocitul apei printre rădăcini. Şi ceaţa – valuri, valuri. Peste apă. Peste cer. Peste sălcii. Clipocitul... Şi, din când în când, crapul cel mare. Zvârcolindu-se. Să fugă. Să sară din barcă. Clipocitul – chemare acasă. Acasa peştilor. Împărăţia de apă. De rădăcini ale sălciilor. Sub malul tăvălit de valuri. De vânturi. Stelele, luna – nicăieri. Malul celălalt – nicăieri. Doar ceaţa. Şi noaptea. Surori vitrege peste apă. Peste lume. Peste liniştea de peste ele. Petrache Zontea împinge cu vâsla în dreapta, îndepărtând barca de mal. Pleoscăitul lopătatului – moale. O dată, de două ori, de trei ori. Moale. Mâna stângă – pe copastie. Crapul cel mare zvârcolindu-se. Să sară. Să fugă. În împărăţia de apă. Prin întuneric – privirea pescarului. Moale. Şi gândurile lui legănate. Stânga, dreapta. Stânga, dreapta. Scurt. Uşor. Moale. Somnul – chemare acasă. Acasa gândurilor. Şi, iarăşi – barca, alunecând singură la mal. Şi el, împingând cu vâsla. Şi aşteptând. Poate, de data aceasta. Poate, în toana aceasta. Unul singur. Nu mai mult. Şi nu, neapărat, mare. Poate să fie şi mijlociu. Sau – chiar mai mic. Să-i poată spune lui Marin a lu’ Terze: Tu, pescar, bă’, a lu’ Terze?! Uită-te, bă’, aici: morun. O sută de kile, bă’! Sau, două… Cine ştie… Da’ poa’ să fie şi de optzeci. Morun, bă’, înţelegi? Nu crăpcean…Nu strapazan... Nu mârliţă! Morun! Sau, nisetru… Sau, cegă, bă’ a lu’ Terze!
Împungând malul cu vâsla. Aşteptând. Cu ceaţa în oase, aşteptând. Mâna stângă – pe copastie. Genunchii – în crivacul din faţă. Crapul cel mare – zvârcolindu-se. Gândurile lui – zvârcolindu-se. Pe sub sălcii. Stai, peşte! Nu mai încerca! N-ai cum! N-am cum! Înţelegi? Poate, dacă agăţ morunul. Altfel, nu. Eşti mare, peşte! Roagă-te să agăţ morunul şi, dacă-l agăţ, îţi dau drumul. Îţi promit. Altfel, nu. Nici dacă ai fi prinţul peştilor. N-am cum. Ce să-i spun lu’ a lu’ Terze? Că te-am prins şi ţi-am dat drumul dintr-un soi de milă sau, de ce? Că-l şi auzi: Bă’, a lu’ Zontea, da’ tu eşti cam neînţărcat, bă’! Auzi la el, de milă! Ha, ha, ha! Că-l ştii cum face, strigând în gura mare, prin crâşmă: Ce crap mare, bă’, a lu’ Zontea! Tu, crap mare! Poate - un crăpcean sau o mârliţă, acolo… Să-ţi arăt eu, crap. Da’, nu crap, morun, bă’, a lu’ Zontea! De aceea n-am cum, peşte. Stai cuminte. Atâta ţi-a fost scris. Ca şi la oameni. Cât ţi-e scris, peşte, cât ţi-e scris. Înţelegi? Şi-apoi, nevasta… Copiii… Ce să le spun? C-am pierdut noaptea pentru trei mârliţe? Nici într-un caz, peşte! Ca să nu mai vorbim de întunericul şi de ceaţa care vezi cum îţi intră în ochi şi în oase.
Pe sub sălcii. În legănatul moale, scurt al bărcii. Privirea – pe apa care nu se vede. Pe sub apa care nu se vede. Dinspre răsărit – umbra sălciilor trage greu întunericul, adăpostindu-l la mal. Ceaţa – valuri, valuri – se decolorează agale. Sirena unui vapor care şuieră de plecare. În depărtare. Cocoşii satului cântând de ziuă. În depărtare. În pupa – un clipocit. Şi o umbră. Privirea se lipeşte de apă: O cioată. Care vine la mal. Mare. Neagră. Da’, parcă, nu-i numai o cioată. Parcă-i o cioată cu ceva ca un om după ea. Apucă amândouă vâslele. Vâsleşte. Barca – uşor în amonte. Cioata – uşor spre mal. În aval. Privirea – peste umăr: Să ştii că-i om! Da, da, om este, om! Prins de gulerul hainei de-o cioată. Care-l trage la mal. Vâsleşte. Uşor, în amonte. Cioata – în aval. Şi spre mal. Prinde cioata cu cârligul bahorului. Şi trage. Cu înfrigurare. Încet. Aproape. Cioata - lipită de barcă. Omul – lipit de barcă. Doamne, om! Şi, nu-i umflat. Nu-i înecat. Poate trăieşte! Dacă trăieşte?! Cioata – aproape. S-o atingi cu mâna. O răsuceşte de-o rădăcină. Cu om cu tot. Cu înfrigurare cu tot. Să-i vadă faţa. Aprinde bricheta. Vede faţa. Liniştită. Senină. Nu-i de om înecat. Doamne, poate-i viu! Dacă-i viu?!
Îl prinde de mână. Îl trage. Cioata îl ţine de guler. Nu-i mână de înecat. Şi, faţa. Senină, liniştită. Poate, nu-i mort!
Trage barca la mal. Cu cioată cu tot. Cu om cu tot. Rădăcinile cioatei – braţe, plută sub trup. Îi pipăie uşor faţa, gâtul: Trăieşte! Ce minune! Cioata l-a agăţat de guler. Dumnezeu a poruncit cioatei să-l agaţe de guler.
Desface gulerul hainei din agăţătoarea cioatei. Cu grijă. Cu înfrigurare. Îl ia de subţiori şi-l trage în barcă. Trupul alunecă uşor pe scândura piturită. Crapul cel mare se zvârcoleşte. Să fugă. Să sară. Îl reazemă cu spatele de crivacul din faţă. Cu peştele zvârcolindu-se la picioare. Uşor, omule, uşor. Aici, lângă peşte. Uşor, peşte, uşor. Aici, lângă om. Îl dezbracă. Haina. Cămaşa. Pantalonii. Toate. Ude. Grele. Pe crivacul din spate – pătura. Uşoară, moale, uscată. Trupul – lung. Greu. Îl ridică. Îl înfăşoară. Din cap până-n picioare. Cât ţine pătura. Aşa, omule, aşa! Trăieşte, omule, trăieşte! Lung. Greu. Înfăşurat în pătură. Să trăieşti, omule, să trăieşti!
Spre răsărit, sălciile trăgând întunericul la mal. Şi ceaţa – valuri, valuri, decolorându-se. Pe valuri, printre valuri – zvonul de lumină al dimineţii. Şi malul celălalt, deodată. Munte. Monstru. Cu pădure cu tot. Munte. Monstru. Pe apă, pe cer. Deodată, braconierul din amonte şuieră scurt. Controlul! Prinde cârligul bahorului de-o rădăcină şi trage. Barca intră adânc sub sălcii. Şuieră scurt spre aval. Controlul! Vangheaua mamii lor de escroci! Numai ei să mănânce! Numai ei să fure! Ca hoţii vin. Pe muţeşte. Să te prindă. Să te-amendeze. Să te bage în puşcărie. Vangheaua mamii lor! Şoptind.
Deodată, motorul - bondar supărat. Peste apă. Peste sălcii. Şi lumina reflectorului. Sabie. Peste apă. Peste sălcii.
- Stai! Mâinile sus! Ieşi la lumină!
Undeva, în amonte.
- Stai, că trag!
Vorba – harpon, schijă. Lumina reflectorului – cuţit. Motorul – bondar nervos. Prin întunericul tras la mal. Prin ceaţa decolorată. Undeva, în amonte. Barca - adânc, sub sălcii. Legănată scurt, stânga, dreapta. Palmele – pe copastie. Strânse. Încordate. Vorbele, strigătele – scrijelind sălciile. Malul. Apa. Din toate părţile. Aproape. Şi mai aproape. Gândurile – ciute hărţuite. Prin sălcii, pe sub sălcii: Peştele, ca peştele. Da’, omu’?! Ce le spun? Că-l trăgea o cioată de guler? Pe apă. Că, nu-l cunosc?! Că, acum l-am văzut prima dată?! Da’, tu cine eşti? Petrache Zontea. Şi dacă eşti Petrache Zontea, ce cauţi matale cu barca, noaptea, pe Dunăre? Braconaj,ha’?! Buletinu’! Nu-l am la mine. Şi, dacă nu-l ai, crezi că scapi? Umflaţi-l! Staţi, că-l am! Era în haină. Şi dacă-l ai, crezi că scapi? Nu scapi! Ce-i cu mortu’? Nu-i mort. Ai zis că nu-l cunoşti. Nu-l cunosc, da’ nu-i mort. Mort, nemort, mergi matale la poliţie, să-ţi luăm o declaraţie. Ce să-mi luaţi? Să dai o declaraţie. Nu-i bine. Mai bine-l ascund între sălcii. Şi, dacă mă prind? Ce-ai ascuns, matale, acolo? Un om. Care om? Cum îl cheamă? Nu-l cunosc. Nu-l cunoşti, da’-l ascunzi. Dacă-l ascunzi, înseamnă că-i mort. Nu-i mort. Dacă nu-i mort, de ce-l ascunzi? Plutea pe apă cu o cioată! I-auzi! Înota călare pe cioată. Nu înota. Atunci, îl trăgea cioata de guler? Ha, ha, ha! Da, îl trăgea cioata de guler. I-auzi! Crezi că noi suntem veniţi cu cioata? Hai, matale, la poliţie, să-ţi luăm o declaraţie! Umflaţi-l! Nu merge. Omu-i om. Peştele-i peşte. Pentru peşte, plăteşti o amendă. Şi, gata. Cu omu’, ce faci? Şi, dacă moare? Doamne, fereşte!
Ciute hăituite - gândurile. Vorbele, strigătele – junghere. Lumina – prin sălcii. Motorul – bondar furios. Aproape. Şi mai aproape. Şi peştele acesta, care se zbate. Ca să mă dea de gol, ca să mă prindă, parcă, şi să scape. Hotărăşte-te, bă’, a lu’ Zontea! Om sau peşte. Peşte sau om. Ia peştele în braţe. Îl ridică. Îl coboară uşor în apă. Un clipocit tremurat scutură sălciile. Du-te, peşte, du-te! Adânc, sub sălcii. Palmele – încordate pe copastia bărcii. Du-te, peşte, du-te! Vorbele, strigătele - undeva, în aval.
- Stai, mâinile sus! Ieşi la lumină!
Departe. Şi mai departe.
Pe fundul bărcii, rezemat de crivac, înfăşurat în pătură - omul. Lung. Greu.
Ce morun, bă’, a lu’ Terze? Ce nisetru? Om, bă’ a lu’ Terze, om!

Ziua internationala a comemorarii Holocaustului

Noua lectura: prozatorul Ion Avram

Diseara va asteptam la o lectura a prozatorului Ion Avram!!

Lansare carte postala Mihai Eminescu

Ziua Eminescu - lectura publica de poezie

Revista Dunarea de Jos, nr 107 (ianuarie 2011)

Open publication - Free publishing - More revista