Festivalul Naţional de Dramaturgie
„GOANA DUPĂ FLUTURI”
Ediţia a V-a
Lucrările semnate doar cu un moto ales de autor, vor fi trimise pe adresa: centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea- Str.Nicolae Bălcescu nrş.26 A, cod 240192, Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea- sau pe email:
culturatraditionalavl@yahoo.com, până la data de 1 mai 2011. în acelaşi plic cu textul se va introduce şi fiţa de înscriere în care vor fi menţionate datele de identificare ale autorului care vor fi secretizate până după deliberarea juriului.
Lucrările vor fi apreciate de un juriu alcătuit din personalităţi ale vieţii teatrale (dramaturgi, critici, regizori, cronicari dramatici(. Finala va avea loc în zilele de 13-15 mai 2011 la Râmnicu Vâlcea şi Tetoiu, în cadrul unui ciclu de manifestări „BOGDAN AMARU”, când va avea loc şi festivitatea de premiere.
Vor fi decernate premii în diplome, iar lucrările premiate vor fi publicate în Antologia festivalului, ce va fi lansată la o ediţie viitoare şi vor fi recomandate spre lectură Cenaclului de Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor, Teatrului Naţional Radiofonic şi altor instituţii de spectacole din ţară.
Aşteptăm piesele de teatru şi fişa de înscriere până la data de 1 mai 2011 pe e.mail: culturatraditionalavl@yahoo.com. alte det5alii: coordonator proiect, Mihaela Deaconu, 0744145748 şi 0722942399, prof.Elena Stoica.
luni, 7 martie 2011
joi, 3 martie 2011
miercuri, 2 martie 2011
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ Tudor Arghezi ediţia a XXXI-a
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ Tudor Arghezi ediţia a XXXI-a
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ Tudor Arghezi, ediţia a XXXI-a,
19-22 mai a.c., TÂRGU-JIU ŞI TÂRGU- CĂRBUNEŞTI - GORJ
Festivalul se adresează creatorilor de literatură şi exegeţilor în arghezologie din ţară, precum şi vorbitorilor de limbă română din comunităţile de peste graniţe.
În organizarea Festivalului îşi aduc contribuţia: Consiliul Judeţean Gorj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’, Consiliul Local şi Primăria Târgu- Cărbuneşti, Şcoala Populară de Artă Tg-Jiu, Centrul Cultural şi Biblioteca ‘‘Tudor Arghezi’’ Tg-Cărbuneşti, alte instituţii de cultură, din Gorj. Programul festivalului se desfăşoară în perioada 19-22 mai a.c., la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, având colaborarea Uniunii Scriitorilor din România.
SECŢIUNI ŞI PREMII
I. PREMIILE NAŢIONALE DE LITERATURĂ ‘‘TUDOR ARGHEZI’’ pentru Opera Omnia, atribuite pe criterii valorice unor scriitori români contemporani. Premiile vor fi acordate de Uniunea Scriitorilor din România, iar Consiliul Local şi Primăria Tg-Cărbuneşti vor atribui laureatilor titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE al oraşului.
II. Premiul TUDOR ARGHEZI, pentru Opera Omnia atribuit unui scriitor contemporan de prestigiu internațional. Premiulva fi acordat de Consiliul Județean Gorj şi va fi însoțit de titlul de CETÃŢEAN DE ONOARE al oraşului Tg. Cãrbuneşti.
III. PREMIUL PENTRU «OPERA PRIMA» (volum de debut în poezie), în valoare de 1000 lei, acordat de Centrul Județean pentru Conservarea Culturii Tradiționale Gorj. Se atribuie un singur premiu.
IV. SECŢIUNEA ‘‘CUVINTE POTRIVITE’’, pentru volum de poezie în manuscris, deschis autorilor români nedebutaţi, având vârsta maximă de 47 ani. Manuscrisele nu trebuie să depăşească 100 pagini. Se atribuie un singur premiu, în valoare de 1000 lei.
V. SECŢIUNEA «BILETE DE PAPAGAL», pentru grupaj de poezie. La această secţiune pot participa poeţii ce-şi aşteaptă consacrarea, cu un grupaj de minim 10 (zece) poezii dactilografiate, într-un singur exemplar. Se acordă următoarele premii:
Premiul I, în valoare de 800 lei, acordat de CJCPCT Gorj;
Premiul II, în valoare de 700 lei, acordat de Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’;
Premiul III, în valoare de 600 lei, acordat de Centrul Cultural ‘‘Tudor Arghezi’’ Tg-Cărbuneşti.
La această secţiune vor mai fi acordate menţiuni ale unor edituri, fundaţii, reviste literare. Pentru aceastã sectiune juriul are dreptul de a redistribui premiile. Câştigătorii locului I de la ultimele trei ediţii nu sunt acceptaţi în concurs.
VI. SECŢIUNEA DE ARGHEZOLOGIE, deschisă scriitorilor români pentru exegeze care au ca obiect de studiu viaţa şi opera lui Tudor Arghezi (studii publicate sau în manuscris). Premiul în valoare de 1000 lei este acordat de CJCCT - Gorj.
VII. SECŢIUNEA DE PROMOVARE A OPEREI ARGHEZIENE, deschisă participanţilor de peste hotare, cu merite în traducerea sau ilustrarea graficã a operei lui Tudor Arghezi. Se atribuie trei premii, în sumã de 1500 lei fiecare, acordate de Consiliul Judeţean Gorj.
Lucrările - dactilografiate, într-un singur exemplar, pentru secţiunile de concurs, precum şi volumele pentru Opera Prima, Cuvinte Potrivite, şi cele de arghezologie se primesc până la data de 16 mai a.c., pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 210135 Târgu- Jiu, Calea Eroilor, nr. 15, judeţul Gorj, cod poştal: 210135, cu menţiunea ‘‘Pentru Festivalul «Tudor Arghezi»’’. La expediere se vor respecta obişnuitele cerinţe: în plicul mare se introduce plicul mic cu motto, iar în interior se sigilează datele autorului, inclusiv un număr de telefon, la care poate fi contactat. Juriul va definitiva jurizarea în cursul zilei de 21 mai a.c., în aşa fel încât să poată fi anunţaţi laureaţii în timp util, în vederea participării la festivitatea de premiere, ce se va desfăşura la Târgu-Cărbuneşti, în 22 mai, începând cu ora 11.00. Cheltuielile de cazare, diurnã şi transport în interiorul judeţului pentru juriu şi invitaţi vor fi suportate de organizatori, cu menţiunea cã pentru laureaţi nu se asigurã decontarea cheltuielilor de transport. Laureaţilor din afara graniţelor li se decontează şi transportul de la intrarea pe teritoriul României.
Organizatorii îşi rezervã dreptul de a publica unele lucrãri prezentate în concurs, fãrã sã acorde drepturi de autor.
Informaţii suplimentare la telefon/fax: 0253/213.710 şi 0721.370057 (Centrul Jud. pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale) ;
Persoane de contact: dir. Ion Cepoi - (0721.370057); Constantin Popescu ( 0766715938) ; Viorel Surdoiu (0727930333 ) – www.proverbum.webs.com; Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’ - Persoana de contact: dir. Olimpia Bratu 0253/214904 e-mail: traditii_gorj@rdslink.ro
www.traditiigorj.ro
Vedeti si: http://adriansuciu.ro/blog/?p=1073
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ Tudor Arghezi, ediţia a XXXI-a,
19-22 mai a.c., TÂRGU-JIU ŞI TÂRGU- CĂRBUNEŞTI - GORJ
Festivalul se adresează creatorilor de literatură şi exegeţilor în arghezologie din ţară, precum şi vorbitorilor de limbă română din comunităţile de peste graniţe.
În organizarea Festivalului îşi aduc contribuţia: Consiliul Judeţean Gorj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’, Consiliul Local şi Primăria Târgu- Cărbuneşti, Şcoala Populară de Artă Tg-Jiu, Centrul Cultural şi Biblioteca ‘‘Tudor Arghezi’’ Tg-Cărbuneşti, alte instituţii de cultură, din Gorj. Programul festivalului se desfăşoară în perioada 19-22 mai a.c., la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, având colaborarea Uniunii Scriitorilor din România.
SECŢIUNI ŞI PREMII
I. PREMIILE NAŢIONALE DE LITERATURĂ ‘‘TUDOR ARGHEZI’’ pentru Opera Omnia, atribuite pe criterii valorice unor scriitori români contemporani. Premiile vor fi acordate de Uniunea Scriitorilor din România, iar Consiliul Local şi Primăria Tg-Cărbuneşti vor atribui laureatilor titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE al oraşului.
II. Premiul TUDOR ARGHEZI, pentru Opera Omnia atribuit unui scriitor contemporan de prestigiu internațional. Premiulva fi acordat de Consiliul Județean Gorj şi va fi însoțit de titlul de CETÃŢEAN DE ONOARE al oraşului Tg. Cãrbuneşti.
III. PREMIUL PENTRU «OPERA PRIMA» (volum de debut în poezie), în valoare de 1000 lei, acordat de Centrul Județean pentru Conservarea Culturii Tradiționale Gorj. Se atribuie un singur premiu.
IV. SECŢIUNEA ‘‘CUVINTE POTRIVITE’’, pentru volum de poezie în manuscris, deschis autorilor români nedebutaţi, având vârsta maximă de 47 ani. Manuscrisele nu trebuie să depăşească 100 pagini. Se atribuie un singur premiu, în valoare de 1000 lei.
V. SECŢIUNEA «BILETE DE PAPAGAL», pentru grupaj de poezie. La această secţiune pot participa poeţii ce-şi aşteaptă consacrarea, cu un grupaj de minim 10 (zece) poezii dactilografiate, într-un singur exemplar. Se acordă următoarele premii:
Premiul I, în valoare de 800 lei, acordat de CJCPCT Gorj;
Premiul II, în valoare de 700 lei, acordat de Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’;
Premiul III, în valoare de 600 lei, acordat de Centrul Cultural ‘‘Tudor Arghezi’’ Tg-Cărbuneşti.
La această secţiune vor mai fi acordate menţiuni ale unor edituri, fundaţii, reviste literare. Pentru aceastã sectiune juriul are dreptul de a redistribui premiile. Câştigătorii locului I de la ultimele trei ediţii nu sunt acceptaţi în concurs.
VI. SECŢIUNEA DE ARGHEZOLOGIE, deschisă scriitorilor români pentru exegeze care au ca obiect de studiu viaţa şi opera lui Tudor Arghezi (studii publicate sau în manuscris). Premiul în valoare de 1000 lei este acordat de CJCCT - Gorj.
VII. SECŢIUNEA DE PROMOVARE A OPEREI ARGHEZIENE, deschisă participanţilor de peste hotare, cu merite în traducerea sau ilustrarea graficã a operei lui Tudor Arghezi. Se atribuie trei premii, în sumã de 1500 lei fiecare, acordate de Consiliul Judeţean Gorj.
Lucrările - dactilografiate, într-un singur exemplar, pentru secţiunile de concurs, precum şi volumele pentru Opera Prima, Cuvinte Potrivite, şi cele de arghezologie se primesc până la data de 16 mai a.c., pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 210135 Târgu- Jiu, Calea Eroilor, nr. 15, judeţul Gorj, cod poştal: 210135, cu menţiunea ‘‘Pentru Festivalul «Tudor Arghezi»’’. La expediere se vor respecta obişnuitele cerinţe: în plicul mare se introduce plicul mic cu motto, iar în interior se sigilează datele autorului, inclusiv un număr de telefon, la care poate fi contactat. Juriul va definitiva jurizarea în cursul zilei de 21 mai a.c., în aşa fel încât să poată fi anunţaţi laureaţii în timp util, în vederea participării la festivitatea de premiere, ce se va desfăşura la Târgu-Cărbuneşti, în 22 mai, începând cu ora 11.00. Cheltuielile de cazare, diurnã şi transport în interiorul judeţului pentru juriu şi invitaţi vor fi suportate de organizatori, cu menţiunea cã pentru laureaţi nu se asigurã decontarea cheltuielilor de transport. Laureaţilor din afara graniţelor li se decontează şi transportul de la intrarea pe teritoriul României.
Organizatorii îşi rezervã dreptul de a publica unele lucrãri prezentate în concurs, fãrã sã acorde drepturi de autor.
Informaţii suplimentare la telefon/fax: 0253/213.710 şi 0721.370057 (Centrul Jud. pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale) ;
Persoane de contact: dir. Ion Cepoi - (0721.370057); Constantin Popescu ( 0766715938) ; Viorel Surdoiu (0727930333 ) – www.proverbum.webs.com; Biblioteca Judeţeană ‘‘Christian Tell’’ - Persoana de contact: dir. Olimpia Bratu 0253/214904 e-mail: traditii_gorj@rdslink.ro
www.traditiigorj.ro
Vedeti si: http://adriansuciu.ro/blog/?p=1073
marți, 1 martie 2011
Cronica de cenaclu (Mihaela Galu si Gabriel Ghimpu)
Luni, 21 februarie 2011, au citit la şedinţa obişnuită a Cenaclului literar CUBUL CRITIC OBLIO Mihaela Galu şi Gabriel Ghimpu.
Despre textele Mihaelei Galu - a.g.secară: Considerată de către criticul Viorel Ştefănescu într-o parodie ca o descendentă a mult mai cunoscutului Cristian Pavel (aşadar nu din mantaua lui Gogol ci de pe un eşafod liric specific spaţiul literar realist filografic gălăţean), Mihaela Galu chiar este o risipitoare în ceea ce priveşte talentul literar, cunoscându-i de mult preocupările literare, pur şi simplu neadministrându-l cu ambiţie de... publicist; textele din această seară îi dovedesc încă o dată măiestria de a surprinde liric scene altfel oarecum banale; ori chiar onirice, pseudo sau nu, mitologizând sobru; sentimentalismul nu-i este plângăcios sau siropos. Laurenţiu Pascal: „e greu să vorbeşti despre texte în care se vede un oarecare suflet pus în exces”; „ textele par ca un cearceaf ce vine peste un trup gol, cearceaf care ţine într-o zi foarte caldă de răcoare”; „a reuşit să redea imagini palpabile”; mi-a plăcut mult poemul „genocid”, care pare a fi cel mai reuşit, aproape o „ars poetica”; „chestii deranjante sunt dar nu multe, metaforele nu-i sunt dure”. Valeriu Valegvi: „lirism de substanţă”; „textele par prelungite dar la o re-lecturare îi prinzi suflarea, respiraţia cu sine însăşi; primele 3-4 texte par radiografii ale unui suflet neliniştit, introvertit, în căutarea unei reconfirmări din partea iubitului-problemă”; „textele denotă o cultură asimilată, fără a face caz de aceasta”; „par a fi scrise dintr-o suflare”; „sunt feminist anti-feminine”; „materia este verbioasă, poeta ştie să ţâşnească la timp din desişul erotic”. Gabi Ghimpu: „teribil de feminine, pline de lirism”; „au un foarte subtil erotism”, „sunt foarte imaginative; auzindu-le şi citindu-le au recreat imagini foarte bine conturate”; „mă simt uşor complexat”; „sunt ca un vin bun”. Andrei Velea: „are o curgere bună a textului, care te fură. Poate unele părţi ar putea lipsi dar nu sunt multe lucruri de reproşat. E o revoltă lirică aşezată, molcomă. Parcă ar vrea să dea un pumn, dar iese un poem. Se vede că ştie să scrie, că are experienţă. E o scriitură cinstită, foarte bună. Stăpâneşte arta de a nu deranja. Totuşi, din primul poem parcă ar rămâne doar ultimul vers, deşi este posibil să aibă şi restul importanţa sa, pocnitura jucătorului de snooker nemaisunând cum trebuie dacă nu ai tensiunea...” Florin Buzdugan: „M-a dus cu gândul la „Jurnalul liric” al lui Velea. Travesti liric. Sunt poeme bine scrise, n-am ce comenta.” Octavian Miclescu: „Trebuie să admitem că de când s-a înfiinţat cenaclul nostru, este una dintre cele mai bune lecturi. Se văd lecturile, este închegată, uşoarele stângăcii nu sar în ochi. Îşi permite să tragă concluzii pertinente. Bănuiesc că, totuşi, nu-s scrise pentru a lua Nobelul. Aş vrea şi nişte texte care să mă mintă. Are o candoare anume, de pildă în „true love waits”, doar aluzia la „radiohead” spărgând bine monotonia.
Despre textele lui Gabriel Ghimpu – Andrei Velea: „Prea multe detalii, prea multă precizie!” Octavian Miclescu: „Ba, este precizie la început, apoi totul e la întâmplare... Artistic, poetic, nu-mi transmite prea multe. Bizar. În „Necurăţie” este o aglomerare de termeni... E un text mai preţios decât pare, totuşi...” Laurenţiu Pascal: „Încearcă o logică geometrică, aproape cinematografică... Mă refer la cele fără rimă. Dar finalurile sunt prea seci şi nu salvează sau, dacă vreţi, salvarea e prea seacă.” Florin Buzdugan: „Nu m-au prins. Abstractizează prea mult. Firul logic se pierde...” a.g.secară: „Oarecum straniu, robotic, maşinal, cu titluri nu prea inspirate, cu o retorică care este mai mult iluzorie şi forţată (un poem scurt chiar se intitulează „Retorică”, fiind in nuce un soi de text meta-pornografic), mai aproape de un retorism minimalist, limbaj poetic maturizat probabil în cadrul şedinţelor de la tradiţionalul cenaclu „Noduri şi Semne”... Raportat la ultimele texte cunoscute ale lui Gabriel Ghimpu, este o schimbare.”
A.G.S.
Despre textele Mihaelei Galu - a.g.secară: Considerată de către criticul Viorel Ştefănescu într-o parodie ca o descendentă a mult mai cunoscutului Cristian Pavel (aşadar nu din mantaua lui Gogol ci de pe un eşafod liric specific spaţiul literar realist filografic gălăţean), Mihaela Galu chiar este o risipitoare în ceea ce priveşte talentul literar, cunoscându-i de mult preocupările literare, pur şi simplu neadministrându-l cu ambiţie de... publicist; textele din această seară îi dovedesc încă o dată măiestria de a surprinde liric scene altfel oarecum banale; ori chiar onirice, pseudo sau nu, mitologizând sobru; sentimentalismul nu-i este plângăcios sau siropos. Laurenţiu Pascal: „e greu să vorbeşti despre texte în care se vede un oarecare suflet pus în exces”; „ textele par ca un cearceaf ce vine peste un trup gol, cearceaf care ţine într-o zi foarte caldă de răcoare”; „a reuşit să redea imagini palpabile”; mi-a plăcut mult poemul „genocid”, care pare a fi cel mai reuşit, aproape o „ars poetica”; „chestii deranjante sunt dar nu multe, metaforele nu-i sunt dure”. Valeriu Valegvi: „lirism de substanţă”; „textele par prelungite dar la o re-lecturare îi prinzi suflarea, respiraţia cu sine însăşi; primele 3-4 texte par radiografii ale unui suflet neliniştit, introvertit, în căutarea unei reconfirmări din partea iubitului-problemă”; „textele denotă o cultură asimilată, fără a face caz de aceasta”; „par a fi scrise dintr-o suflare”; „sunt feminist anti-feminine”; „materia este verbioasă, poeta ştie să ţâşnească la timp din desişul erotic”. Gabi Ghimpu: „teribil de feminine, pline de lirism”; „au un foarte subtil erotism”, „sunt foarte imaginative; auzindu-le şi citindu-le au recreat imagini foarte bine conturate”; „mă simt uşor complexat”; „sunt ca un vin bun”. Andrei Velea: „are o curgere bună a textului, care te fură. Poate unele părţi ar putea lipsi dar nu sunt multe lucruri de reproşat. E o revoltă lirică aşezată, molcomă. Parcă ar vrea să dea un pumn, dar iese un poem. Se vede că ştie să scrie, că are experienţă. E o scriitură cinstită, foarte bună. Stăpâneşte arta de a nu deranja. Totuşi, din primul poem parcă ar rămâne doar ultimul vers, deşi este posibil să aibă şi restul importanţa sa, pocnitura jucătorului de snooker nemaisunând cum trebuie dacă nu ai tensiunea...” Florin Buzdugan: „M-a dus cu gândul la „Jurnalul liric” al lui Velea. Travesti liric. Sunt poeme bine scrise, n-am ce comenta.” Octavian Miclescu: „Trebuie să admitem că de când s-a înfiinţat cenaclul nostru, este una dintre cele mai bune lecturi. Se văd lecturile, este închegată, uşoarele stângăcii nu sar în ochi. Îşi permite să tragă concluzii pertinente. Bănuiesc că, totuşi, nu-s scrise pentru a lua Nobelul. Aş vrea şi nişte texte care să mă mintă. Are o candoare anume, de pildă în „true love waits”, doar aluzia la „radiohead” spărgând bine monotonia.
Despre textele lui Gabriel Ghimpu – Andrei Velea: „Prea multe detalii, prea multă precizie!” Octavian Miclescu: „Ba, este precizie la început, apoi totul e la întâmplare... Artistic, poetic, nu-mi transmite prea multe. Bizar. În „Necurăţie” este o aglomerare de termeni... E un text mai preţios decât pare, totuşi...” Laurenţiu Pascal: „Încearcă o logică geometrică, aproape cinematografică... Mă refer la cele fără rimă. Dar finalurile sunt prea seci şi nu salvează sau, dacă vreţi, salvarea e prea seacă.” Florin Buzdugan: „Nu m-au prins. Abstractizează prea mult. Firul logic se pierde...” a.g.secară: „Oarecum straniu, robotic, maşinal, cu titluri nu prea inspirate, cu o retorică care este mai mult iluzorie şi forţată (un poem scurt chiar se intitulează „Retorică”, fiind in nuce un soi de text meta-pornografic), mai aproape de un retorism minimalist, limbaj poetic maturizat probabil în cadrul şedinţelor de la tradiţionalul cenaclu „Noduri şi Semne”... Raportat la ultimele texte cunoscute ale lui Gabriel Ghimpu, este o schimbare.”
A.G.S.
Mihaela Galu - Poeme
niciun cuvânt despre eu (sâmbătă seara)
aş fi trecut prin peretele
coajă de portocală
să-ţi citesc în palmă
gânduri criminale
ţi-aş fi şoptit
îmbrăţişarea mea printre gene
ca să-mi sorbi lacrimile
una câte una
ca pe un vin bun
(pe care din greşeală...)
muzica ta aş fi ascultat-o
cu braţele şi cu tălpile
ţi-aş fi căutat răsuflarea
pe sub apă
dar supărarea venea
din tine ca dintr-o peşteră
carnea îţi era
când lucidă, când translucidă
iar tu serios şi rău
ca un jucător de snooker
aş mai vrea să fiu simfonie
ştiu că nu mă mai poţi
respira
plămânii tăi sunt bolnavi
de metehnele mele
altminteri mă iubeşti
ca pe singura nefemeie din lume
dintr-o dată sunt
ca întoarsă pe dos
îmi poţi vedea pielea
pe interior cu toate
imperfecţiunile şi creierul
scurgându-se indecent
pe şira spinării
(cândva degetele atingeau
clapele tale preferate
mă transformau în simfonii
beethoveniene)
bun venit în dimineaţa mea ceţoasă
de la un timp visez
cum iarba îmi creşte din buze, din umeri
din genunchi şi din măduva oaselor
de parcă n-aş mai exista
decât în partea cealaltă a lumii
decât în universul
unde se nasc versuri fără cusur
unde oamenii sunt capodopere
ale lui dumnezeu
apocalipse pentru uzul său personal
visez că nu mai există
moarte şi nici viaţă
că puii de dumnezeu au crescut
din mine
au rămas doar sunete
şi din univers doar o coajă
de nucă
visez că umblu mereu
cu versuri în cap
ca un nebun ce se crede geniu
cocoţat pe zidul poeziei
şi ameninţând mulţimea
cu o sinucidere spectaculoasă
genocid
uneori nici nu credeai
spuneai că versurile mele sunt
uniforme naziste
cu care încerc să extermin
toate cele peste o mie de nume
ale tale
eu mă purtam prosteşte
luam fiecare glonte
şi îl puneam la păstrare
pentru când va fi
„true love waits”
erai atât de grec
încât numele tău se confunda cu mediterana
cu picioarele înfipte-n istorie
cu fumul ţigării dansând
pe ritmuri radiohead
aveai ochii întredeschişi spre mine
ca un cuceritor al lumii
mă priveai printre genele
somnoros îmbătate de muzica zeilor
eu
cu două mii şi ceva de ani
mai tânără
pastişam versuri antice pe masa din bucătărie
mă simţeam sălbatic
ţinut
călcat în copitele lui ducipal
tăcerea templului tău în transă
îmi descifra graiul zeilor:
în locurile bântuite
dragostea adevărată
trăieşte.
unde ne sfârşim noi şi începe marea
scufundătorului din delos
e atâta nimic acolo unde
mă termin eu şi începi tu
pe corabia aceasta, scufundătorule,
navigăm cu pânzele strânse
X marchează locul în care
valul se desparte de val
locul în care doar demonii mei
dau piept cu demonii tăi
noi privim lupta lor de departe
ca doi yoghini ce pricep transcendenţa
şi ştim:
va exista mereu un pirat
ce-mi va îngropa cufărul pe-o insulă străină
va exista mereu o sirenă
ce-ţi va cânta naufragiul, căpitane,
doar tu ai spus:
suntem toţi accidente ce aşteaptă să se întâmple
scufundări ce-şi aşteaptă furtuna
înainte de-a deveni epave
ne vom devora
şi astfel
nimicul
nu va mai exista niciodată
aş fi trecut prin peretele
coajă de portocală
să-ţi citesc în palmă
gânduri criminale
ţi-aş fi şoptit
îmbrăţişarea mea printre gene
ca să-mi sorbi lacrimile
una câte una
ca pe un vin bun
(pe care din greşeală...)
muzica ta aş fi ascultat-o
cu braţele şi cu tălpile
ţi-aş fi căutat răsuflarea
pe sub apă
dar supărarea venea
din tine ca dintr-o peşteră
carnea îţi era
când lucidă, când translucidă
iar tu serios şi rău
ca un jucător de snooker
aş mai vrea să fiu simfonie
ştiu că nu mă mai poţi
respira
plămânii tăi sunt bolnavi
de metehnele mele
altminteri mă iubeşti
ca pe singura nefemeie din lume
dintr-o dată sunt
ca întoarsă pe dos
îmi poţi vedea pielea
pe interior cu toate
imperfecţiunile şi creierul
scurgându-se indecent
pe şira spinării
(cândva degetele atingeau
clapele tale preferate
mă transformau în simfonii
beethoveniene)
bun venit în dimineaţa mea ceţoasă
de la un timp visez
cum iarba îmi creşte din buze, din umeri
din genunchi şi din măduva oaselor
de parcă n-aş mai exista
decât în partea cealaltă a lumii
decât în universul
unde se nasc versuri fără cusur
unde oamenii sunt capodopere
ale lui dumnezeu
apocalipse pentru uzul său personal
visez că nu mai există
moarte şi nici viaţă
că puii de dumnezeu au crescut
din mine
au rămas doar sunete
şi din univers doar o coajă
de nucă
visez că umblu mereu
cu versuri în cap
ca un nebun ce se crede geniu
cocoţat pe zidul poeziei
şi ameninţând mulţimea
cu o sinucidere spectaculoasă
genocid
uneori nici nu credeai
spuneai că versurile mele sunt
uniforme naziste
cu care încerc să extermin
toate cele peste o mie de nume
ale tale
eu mă purtam prosteşte
luam fiecare glonte
şi îl puneam la păstrare
pentru când va fi
„true love waits”
erai atât de grec
încât numele tău se confunda cu mediterana
cu picioarele înfipte-n istorie
cu fumul ţigării dansând
pe ritmuri radiohead
aveai ochii întredeschişi spre mine
ca un cuceritor al lumii
mă priveai printre genele
somnoros îmbătate de muzica zeilor
eu
cu două mii şi ceva de ani
mai tânără
pastişam versuri antice pe masa din bucătărie
mă simţeam sălbatic
ţinut
călcat în copitele lui ducipal
tăcerea templului tău în transă
îmi descifra graiul zeilor:
în locurile bântuite
dragostea adevărată
trăieşte.
unde ne sfârşim noi şi începe marea
scufundătorului din delos
e atâta nimic acolo unde
mă termin eu şi începi tu
pe corabia aceasta, scufundătorule,
navigăm cu pânzele strânse
X marchează locul în care
valul se desparte de val
locul în care doar demonii mei
dau piept cu demonii tăi
noi privim lupta lor de departe
ca doi yoghini ce pricep transcendenţa
şi ştim:
va exista mereu un pirat
ce-mi va îngropa cufărul pe-o insulă străină
va exista mereu o sirenă
ce-ţi va cânta naufragiul, căpitane,
doar tu ai spus:
suntem toţi accidente ce aşteaptă să se întâmple
scufundări ce-şi aşteaptă furtuna
înainte de-a deveni epave
ne vom devora
şi astfel
nimicul
nu va mai exista niciodată
Gabriel Ghimpu - Semne pe Vid
Gabriel Ghimpu
Cutia Pandorei
Cu mâna stângă
Am deschis fereastra
De la dreapta spre stânga – interior,
Mâna dreaptă se odihnea confident
Pe cutia cu cartuşe inteligente.
De-alungul străzii,
De la stânga spre dreapta,
Dinspre oraş, spre Dunăre
Înainta primul grup de refugiaţi...
Senin, am cumpănit arma
În mâna stângă,
Iar cu cea dreaptă am încărcat
Magazia de muniţie
Până la ultimul cartuş
Şi-am armat –
Se zvonise că răii s-au infiltrat
În grupul de refugiaţi –
Am ochit la întâmplare
Şi-am trimis toată încărcătura –
Ploaie – asupra lor.
Misiunea mea s-a încheiat!
Cum se închide această cutie?!...
Necurăţie
gândul tău de vibraţie cafenie,
striat în varii nuanţe de roşu –
ăla ultimul, nerostit –
adastă încă
în proximitatea trupului meu grosier;
tot mai insistent
mă întreabă Îngerul Trei
de ce nu-l şterg...
în aura mea
prinde vag contur
o pată!
Întrupat
mai apăsătoare-mi părea
tăcerea nopţii
stelele îmi vorbeau
în limbi demult dispărute
gâlceava lor
mă îmbrăca în lumină
şi-atunci
mi-am lepădat trupul
şi-am răsărit uşurat
peste lume
Retorică
Ai văzut vreodată – pe bune –
cum moare un vapor?
Priapică aquatizare
– lascivă! –
pe când marea(!)
se umectează abundent...
Bleaaahhh...
decrepit erotism!
Retorică(2)
Când o singură inimă
bate în trupul tău şi-n al meu,
cum să nu sângerez
dacă eşti călcat în picioare?!
Intimitate
Peste umărul meu,
cineva te priveşte atent.
Alert, peste umărul tău
chiar şi atunci când
îmi întorci spatele –
altcineva comunică vizual
cu cel de peste umărul meu...
Parola nu are decât
omiedouăzecişipatru de biţi...
STAY ALERT, PEOPLE!
LÂNGĂ MINE,... EU
mă simt vinovat de timpul pierdut dinainte
ca şi cum până azi mi-ar fi lipsit măseaua de minte
ca şi cum clopotul vieţii mi-ar fi bătut fără limbă
şi ciudat totuşi aştrii prin haos se plimbă
şi mă simt vinovat stând buimac lângă tine
că nu pot să te dor cum mă dori tu pe mine
iar când setea de carne spre tine mă-mpinge
vreau să fiu necuprinsul care-ţi plouă şi-ţi ninge
sunt tăciunele viu ce lucid scânteiază
când la liniştea ta nemurirea-mi visează
şi-aş veni muritor lângă tine cuminte
risipind pentru-o viaţă tot ce am mai fierbinte
dar tu vezi numai lutul ce discret mă cuprinde
când spre focuri de paie mâna-ţi rece se-ntinde
sfâşiind pânza visului meu de-o secundă
şi un gând vinovat pe furiş mă inundă
Rezumat
Pentru că pot,
Indiferent de numărul
Culoarului de plecare,
Pot deci,
Făcând abstracţie
De momentul zero,
Cât şi de
Intervalul alfa-omega –
Presupus a fi, invariabil,
Străbătut pas cu pas –
Deşi soarele de ieri
Era ceva mai cald
Decât soarele de mâine,
Căci, e în firea lucrurilor
Să fie aşa, sau altfel(!),...
Pot, repet,
Amintindu-mi că mă aflu, deja, aici,
Să vă întreb:
Pot eu?!
Oups(!)
Percep o vibraţie tainică...
Mmm, nu!!!
Am sentimentul că
Percep o vibraţie tainică –
Aproape benefică –
De jur-împrejur.
Un halo de pulberi aurii
Cât cupinsul.
Baie de har, aş numi-o,
De n-ar fi această culoare,
De n-ar avea nicio culoare,
Sau – mai degrabă –
De-ar însuma toate culorile
În cel mai pur şi strălucitor
Alb!
Dar, nu!
Auriul acesta mă pune pe gânduri...
Ce tot debitez eu aici?!
Celei din urmă
Iubita mea de niciodată
N-ai teamă, inima-mi te-adie
Şi te va şti primi îndată
Când umbra ta va fi să vie.
Te voi iubi, de-ar fi să cadă –
Cum cerul nu mai ştie-a plânge –
În noi o ultima zăpadă,
Te voi iubi până la sânge!
Într-o explozie boreală,
Nedumerită de-ntâmplare,
Vei reveni, fără sfială,
Să-mi furi o ultimă suflare.
Şi ţi-o voi da fără tăgadă,
Şi-ţi voi fi mire şi amant
Când pleoapa nopţii va să cadă
În pulbere de diamant.
NUMAI ATUNCI
Când vine iarna
Îmi adun frunzele-n suflet
Şi, golaş,
Mă las pradă disperării de alb;
Când vine iarna
Îmi pun carapacea de vise
Şi, fericit,
Mă retrag in zăpezile copilăriei;
Când vine iarna
Mă las troienit de tăcere
Şi, smerit,
Îmi dau seama ca nu sunt chiar zeu;
Când vine iarna,
Şi numai atunci,
Îmi aduc aminte
Cat sunt de bătrân.
Când vine iarna
Îmi adun frunzele-n suflet
Îmi pun carapacea de vise
Mă las troienit de tăcere
Şi-apoi, redevin etern
Şi… ning!
Cutia Pandorei
Cu mâna stângă
Am deschis fereastra
De la dreapta spre stânga – interior,
Mâna dreaptă se odihnea confident
Pe cutia cu cartuşe inteligente.
De-alungul străzii,
De la stânga spre dreapta,
Dinspre oraş, spre Dunăre
Înainta primul grup de refugiaţi...
Senin, am cumpănit arma
În mâna stângă,
Iar cu cea dreaptă am încărcat
Magazia de muniţie
Până la ultimul cartuş
Şi-am armat –
Se zvonise că răii s-au infiltrat
În grupul de refugiaţi –
Am ochit la întâmplare
Şi-am trimis toată încărcătura –
Ploaie – asupra lor.
Misiunea mea s-a încheiat!
Cum se închide această cutie?!...
Necurăţie
gândul tău de vibraţie cafenie,
striat în varii nuanţe de roşu –
ăla ultimul, nerostit –
adastă încă
în proximitatea trupului meu grosier;
tot mai insistent
mă întreabă Îngerul Trei
de ce nu-l şterg...
în aura mea
prinde vag contur
o pată!
Întrupat
mai apăsătoare-mi părea
tăcerea nopţii
stelele îmi vorbeau
în limbi demult dispărute
gâlceava lor
mă îmbrăca în lumină
şi-atunci
mi-am lepădat trupul
şi-am răsărit uşurat
peste lume
Retorică
Ai văzut vreodată – pe bune –
cum moare un vapor?
Priapică aquatizare
– lascivă! –
pe când marea(!)
se umectează abundent...
Bleaaahhh...
decrepit erotism!
Retorică(2)
Când o singură inimă
bate în trupul tău şi-n al meu,
cum să nu sângerez
dacă eşti călcat în picioare?!
Intimitate
Peste umărul meu,
cineva te priveşte atent.
Alert, peste umărul tău
chiar şi atunci când
îmi întorci spatele –
altcineva comunică vizual
cu cel de peste umărul meu...
Parola nu are decât
omiedouăzecişipatru de biţi...
STAY ALERT, PEOPLE!
LÂNGĂ MINE,... EU
mă simt vinovat de timpul pierdut dinainte
ca şi cum până azi mi-ar fi lipsit măseaua de minte
ca şi cum clopotul vieţii mi-ar fi bătut fără limbă
şi ciudat totuşi aştrii prin haos se plimbă
şi mă simt vinovat stând buimac lângă tine
că nu pot să te dor cum mă dori tu pe mine
iar când setea de carne spre tine mă-mpinge
vreau să fiu necuprinsul care-ţi plouă şi-ţi ninge
sunt tăciunele viu ce lucid scânteiază
când la liniştea ta nemurirea-mi visează
şi-aş veni muritor lângă tine cuminte
risipind pentru-o viaţă tot ce am mai fierbinte
dar tu vezi numai lutul ce discret mă cuprinde
când spre focuri de paie mâna-ţi rece se-ntinde
sfâşiind pânza visului meu de-o secundă
şi un gând vinovat pe furiş mă inundă
Rezumat
Pentru că pot,
Indiferent de numărul
Culoarului de plecare,
Pot deci,
Făcând abstracţie
De momentul zero,
Cât şi de
Intervalul alfa-omega –
Presupus a fi, invariabil,
Străbătut pas cu pas –
Deşi soarele de ieri
Era ceva mai cald
Decât soarele de mâine,
Căci, e în firea lucrurilor
Să fie aşa, sau altfel(!),...
Pot, repet,
Amintindu-mi că mă aflu, deja, aici,
Să vă întreb:
Pot eu?!
Oups(!)
Percep o vibraţie tainică...
Mmm, nu!!!
Am sentimentul că
Percep o vibraţie tainică –
Aproape benefică –
De jur-împrejur.
Un halo de pulberi aurii
Cât cupinsul.
Baie de har, aş numi-o,
De n-ar fi această culoare,
De n-ar avea nicio culoare,
Sau – mai degrabă –
De-ar însuma toate culorile
În cel mai pur şi strălucitor
Alb!
Dar, nu!
Auriul acesta mă pune pe gânduri...
Ce tot debitez eu aici?!
Celei din urmă
Iubita mea de niciodată
N-ai teamă, inima-mi te-adie
Şi te va şti primi îndată
Când umbra ta va fi să vie.
Te voi iubi, de-ar fi să cadă –
Cum cerul nu mai ştie-a plânge –
În noi o ultima zăpadă,
Te voi iubi până la sânge!
Într-o explozie boreală,
Nedumerită de-ntâmplare,
Vei reveni, fără sfială,
Să-mi furi o ultimă suflare.
Şi ţi-o voi da fără tăgadă,
Şi-ţi voi fi mire şi amant
Când pleoapa nopţii va să cadă
În pulbere de diamant.
NUMAI ATUNCI
Când vine iarna
Îmi adun frunzele-n suflet
Şi, golaş,
Mă las pradă disperării de alb;
Când vine iarna
Îmi pun carapacea de vise
Şi, fericit,
Mă retrag in zăpezile copilăriei;
Când vine iarna
Mă las troienit de tăcere
Şi, smerit,
Îmi dau seama ca nu sunt chiar zeu;
Când vine iarna,
Şi numai atunci,
Îmi aduc aminte
Cat sunt de bătrân.
Când vine iarna
Îmi adun frunzele-n suflet
Îmi pun carapacea de vise
Mă las troienit de tăcere
Şi-apoi, redevin etern
Şi… ning!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
