Cronică de cenaclu

Evoluţia şi maşina

În seara de luni, 7 februarie 2011, la sediul Centrului Cultural „Dunărea de Jos” ne-au citit tinerii scriitori Florin Buzdugan şi Andrei Velea.

Florin a venit cu un grupaj de poeme intitulat „poeme despre umbră”:


încă simt că-mi fierb venele,
iar din coaste-mi mai iese câte-o evă din când în când.

un fir de nisip îţi joacă pe tâmple
când în stânga, când în dreapta,
precum limba unui ceas lipsit de aer.

te joci cu umbra ta,
iar ea dispare în venele tale arzânde

hai –
fugi.

cine suntem noi să râdem de el?
lăsaţi copacii să vină la mine,
spune pământul râzând.


Andrei Velea, plăcut surprins, a spus că nu sunt pre bine realizate luate individual; dar ca grupaj sunt unitare. Se vede că abordezi poezia mai matur. Totuşi, un defect pe care l-am mai întâlnit – tendinţa de a enumera obiectele. Scapă de ea.

Valeriu Valegvi a spus că textele citite sunt dovada unui proces de maturizare pe care l-a întreprins Florin. Sunt sincere şi se poate observa un travaliu conştientizat. Sunt aerisite şi bine conduse.

Adi Secară a fost de părere că poemele au un substrat real, şi o încărcătură emoţională autentică, faţă de celelalte texte pe care Florin le-a prezentat la OBLIO, unde emoţia era căutată, la fel şi poezia. Totuşi, încă nu ai scăpat de clişee şi de imaginile banalizate. Dar, cu timpul, vei scăpa şi de acestea.

Elena Donea – abundenţă de verbe ce prozaizează poemele; îi recomand să renunţe la enumerare. Poemele scurte mi se par mai bune decât cele lungi şi explicative.

Gabriel Ghimpu – repeţi motivul ceaiului; dacă l-ai folosit o dată, nu-l mai relua. Nu face bine grupajului.

Leonard Matei este de părere că Florin încă se pierde în detalii, în enumerări şi alte chestii de genu’. Totuşi, faţă de dăţile precedente, e un pas în faţă!


Andrei Velea a venit cu un grupaj de poeme intitulat „Maşina de poetizat”:


eu şi maşinăria de poetizat ne ocolim reciproc,
după o primă întâlnire ceva mai dulce
ca un cocteil de pelin şi fiere

mi-e tot mai greu s-accept să mi se reproşeze întruna
că încă merg pe asfalt,
când toţi merg pe nori, pe smog sau pe ceaţă,
că încă mestec pâine,
când toţi se hrănesc cu idealuri

până şi greutatea unui kilogram de mere
în piaţa centrală
mi-e tot mai dificil de apreciat
când mi se spune din fiecare colţ, obsesiv,
de amintiri, sentimente sau de vorbe „grele”;
aduc martori nu unul, ci două sau trei cântare!

desigur, nimic din ce-am spus mai sus
nu e motiv suficient de-mpăcare;
eu şi maşinăria de poetizat ne-am împărţit cartierul în două:

noaptea,
peste jumătate de cartier doarme luna,

peste cealaltă jumătate,
sforăie de nu adoarme nimeni!


mă trezesc brusc, angoasat...

în jungla bucătăriei dau să beau o cană de apă,
însă dunărea a secat brusc
(sau cineva a transpirat-o toată!)

când să mă-ntorc în pat alături de soţie,
calc în gol,
de parcă merg pe-o bandă rulantă
şi-am greşit sensul

toate reperele şi obiectele casnice,
râd cu hohote de mine

sau nu:

faţă în faţă cu mine,
intrată în apartament ca printr-un miracol,
maşinăria de poetizat
râde cu fălci voluminoase-stadion

nu mai am ce pierde acum...
trebuie să dovedesc,
ca-ntr-un spectacol de maximă audienţă,

cine pe cine stăpâneşte,
cine scrie



Florin Buzdugan a apreciat textele lui Andrei, texte care încep şi se încheie în acelaşi fel, prezintă realitatea, la început, într-un mod anost, placid, gri, dar cu o prezentare optimistă, utopică a realităţii (române).

Adrian Secară nu a gustat textele lui Andrei în totalitate, spunându-i că ar mai fi de lucrat la ele, începând cu titlul grupajului.

Octavian Miclescu a remarcat faptul că poemele sunt forţate; că Andrei o face pe inocentul, în poezie, când de fapt el este un „păcătos”. Ar trebui să le mai prelucrezi.

Elena Donea nu a gustat textele, spunând că sunt prea mecanice, deşi imaginile sunt bunicele, pot fi îmbunătăţite.


Data viitoare, la ora 6:30 p.m., ne va citi Mihaela Galu poezie.


Florin Buzdugan