Ne revedem in SEPTEMPBRIE

O vara inspirata!!!!!!

ANUNT

Următoarea şedinţă a Cenaclului CUBUL CRITIC OBLIO va avea loc luni, 5 iulie 2010, orele 18, în condiţiile ştiute.

Sedinta 14, Andra Pelineagră, Eu în cuvinte

~14 iunie 2010~

Andra Pelineagră

din fructul vieţii

plăcerile vieţii mi le-am numărat
în agude…
le-am călcat în picioare una câte una
şi m-am gândit că strivesc vulcanul noroios.
am gustat agude acre si am crezut că
sunt mai bune decât un “te iubesc”
după care devii diabetic.
am mâncat agude negre
ce mi-au pătat
fanteziile
care oricum zăceau cu mine în pat
ca o pieliţă moartă.
mi-am numărat ura în agude
şi mi-am dat seama
că nu sunt suficiente în copac.
mi-am numărat dragostea în agude
şi am găsit doar 2 pe jos.
am călcat peste agude…
am înmulţit eu cu mine
şi mi- a dat zero.
proastă matematică!

universul nu se simte prea bine

sens nou…
căutare fără interjecţii
şi libertate aspră a rotunjirilor
ce se vor a fi…
şi atât.
m-a plimbat universul rotund
şi parcă asistam la o paradă de modă a
unor arătări strâmbe.
umbre schimonosite se rugau,
făcând incantaţii
cu aburii ieşiţi din ceruri.
fierbea luna,
clocoteau valurile de bolovani
ce cădeau
peste făgăduinţa unor spirite
mincinoase.

probleme de limbaj

picăturile
ce cad pe asfalt in ritm de raggae…
formează curcubeul zilelor
ce se împiedică de semnul întrebării.
cioturile de glas care mai strigau
au fost anihilate de
paralizante din “azi nu”.
scriu un manifest,
răguşit-
pe un teren rârâit şi peltic
pentru suflete ce nu merg
la logoped

averse…

am cratere în ochi…
acolo am adunat toată furtuna!
am strigat
să vină potopu`!!!!!!!
cu pumnnii timpului,
cu ploaie de gemete ale suflelor
cu guri rotunde
ce înghit flămânde, goluri de venin.
ia foc pământul-
de greutatea picioarelor
ce se sprijina pe el
Să fie prăpăd….
de cod galben
în toată regiunea fiinţei

aş vrea să mă lipesc, dar nu pot!

s-au despărţit sufletele din mine!
Nu ştiu încotro s-o apuce
şi aleg drumuri diferite!
Fără să vreau mi s-au spart
şi imaginile alb negru
ce îmbinau ca un puzzle
frânturi
de emoţii şi viaţă.
gândurile…
nu fac bine!
pompează resturi de simţiri…
mucegăite.

cumpăr o altă lume

am o vânătaie în partea
stângă
a sufletului
l-a lovit sângele din plin!
sufăr
ascult
pierd
iau
mă rog
ce poţi să faci când
nu mai ai
ce face?
mi-e prea mare lumea asta
şi nici să o strâmtez nu merge
singura putere care mi-a ramas e să-mi
acordez strigătul ….grav
o să sculte cineva… o notă

noapte bună!

zac dorinţele….
stau bolnave, sângerează!
îsi cauta bandaje din iluzii,
dar rămân toate o rană.
unde ajung prin jocul ăsta sinistru al imaginarului?
corpul se dezbracă încercând să se deghizeze!
cici mâna care-mi mângâia creştetul gândurilor nu o mai simt…
pe strada din mine e pustiu!
nu mai arde nicio certitudine ,
nu mai mişcă nicio vertebră,
nu mai adie niciun cheag roşu…
totul doarme,
până şi creierul meu şi-a pus pijamalele.

cenuşă

am băut demult cenuşa zâmbetului!
mi-au transpirat amigdalele strigând în zadar!
mi s-au scuturat neuronii de bruma înverşunării!
negaţia a devenit briceagul ce sfârtecă sufletul ponosit…
ce sunt visele?
zdrenţe,
aruncate la gunoi,
ce împrăştie parfum de ruină!
beau sarea din ochi înghiţind hapsân,
roagă-te suflete drag!
pentru un parastas demn de firea ta,
cu fanfară din urletele sălbatice ale clipelor bolnave.
strigă-ţi moartea…
cu sunete înghipsate în veşmântul stridenţei!
zbiară suflete!
până îţi răguşesc corzile!
iar dacă te aude cineva…
îţi las pe-un bilet de cenuşă adresa mea!

canini

mi-au crescut canini pe dinăuntru!
îi aud cum rod din pereţii interiorului,
stricând întreaga construcţie…
le simt colţii cum se înfig în moalele creierului
şi din el…
gânduri şiroaie, curg haotic, în tot corpul!
mi-am promis că ţin post existenţial….
nu mă mai înfrupt cu sentimente!
canini disperaţi…
au molfait până şi urma din mine!

între uman si banca divină

am făcut un credit…
m-am împrumutat de la Dumnezeu
de mine
iar acum plătesc rate…
din sentimente
cu dobânzi imense.
mă bucură faptul că nu am fost facută
pe sistem ipotecar pentru că
la câte fericiri am de plătit,
aş fi rămas
fără mine.

Anunt

Urmatoarea sedinta de cenaclu: luni 14 iunie, aceeasi ora, acelasi loc. Citesc Andra Pelineagra si Andrei Velea.

ANUNT!

Din motive obiective, urmatoarea sedinta de cenaclu va avea loc MARTI, 25 mai, aceeasi ora.

Sedinta 11, Matei Leonard, De ce au ajuns comuniştii pe Lună

~26 aprilie 2010~

MATEI LEONARD

de ce au ajuns comuniştii pe Lună
*
celor care au plătit cu viata
frica unui popor

-I-

becurile erau numărate
şi orice discuţie
era despre provizii
de becuri şi de salam

mai aveam nevoie de lumină
şi stelele se ocupau de asta
ele mânjeau treptele cu lumină
şi ajutau jumătatea lunii
să se caţere pe crengi

-II-

Ana iubeşte pe Ionuţ
aşa scria pe copac
şi numai pe el
continua pe următorul
şi aceşti copaci creşteau mult
mai repede
se scuturau de frunze
înmugureau
şi plesneau varul
de pe trunchi

copiii nu-i mai puteau cuprinde
nici câte cinci
cu ghiozdane cu tot

pisicile săreau de la etajul doi
şi-şi rupeau gâtul

drujba huruia cu şenila descusută

nici scorbura nu a avut timp

să adăpostească pe nimeni

bine că au fost nişte copii
spuneau copacii
nu au avut forţă
spunea unul
doar scoarţa a fost afectată
ofta uşurat al doilea
şi nu se observă

altfel construiau blocuri peste noi
şi amândoi trosnind
la cât de mult ne-am mărit
se poate vedea doar de pe Lună
Ana iubeşte pe Ionuţ
şi numai pe el

-III-

întunericul ne îndesa raci în urechi
numai unul
un nebun striga în faţa
aprozarului

jos dictatorul

şi racii perforau timpanele celorlalţi
satisfăcuţi că pot să se ascundă
atât de adânc


In dialog cu al Treilea
*

primul: sunt sătul de gândurile
care atârnă în Dunăre
şi care nu pleacă la vale
spre Estuar
am tăceri
pe care nu le mai găsesc
şi am ajuns să respir
printr-o trestie goală

al doilea: atunci să tăiem
cercurile copacilor
cu fierastrăul Noi doi

noi Doi
şi lama să stea dreaptă
la fiecare hotar
să putem astfel dispărea
din sângele acesta
tragându-ne de picioare


al Treilea (pe care nu îl vedem):
nu e nevoie de porturi
nu vom acosta nicăieri

nici de corabii şi nici de apă
………………………………………………………………...
putem sa ne strigăm
fără să ne cunoaştem numele
………………………………………………………………..
nu vom impărţi nimic
toate sunt ale noastre
………………………………………………………………


imn închinat Apei
*

frumuseţe
cristalurile tale trimise de Dumnezeu
sculptează în noi
candelabre de iubire
palmele făcute căuş în fericirea strălucitoare
a Râului
desfac inima de teamă şi suspiciune
şi curgerea noastră dă viaţă Pietrelor
roua îmbobocită dimineaţa
ne ascunde mândria în iarbă
ploaia ne iartă cu stropi lungi
şi din petale de crin se dilată Pământul
oceanul ne eliberează de orizonturi
şi ne căţărăm pe Soare
ceaţa în care plonjează paianjenul
ne leagă Cuvintele de cer
respiratia se răsuceşte cu fiecare val
si aripi de pescăruş ne curăţă ochii
frumuseţe
cristalurile tale trimise de Dumnezeu
sculptează în noi
candelabre de iubire
palmele făcute căuş în fericirea strălucitoare
a Râului
desfac inima de teamă şi suspiciune
şi curgerea noastră dă viaţă Pietrelor


poemul globulelor roşii presate în egou
*

cu atenţia pe apariţiile mutante din
tabelul lui Mendeleev
şi suma blocurilor mânjite de ketchup
cu faţa la apus
în luna cu erupţii vulcanice din
toba de eşapament

caietul scăpat in tuş
înregistrează
alb pe negru
etapele părăsirii şi al bolilor
genetice
cum folosesc vergeaua de măslin
ca antibiotic
în timpul emisiunilor T.V.
despre zodiace

în New-York
la oră de vârf
în căutarea unor hambare de ţiţei

înfiinţez
un cenaclu de contabili

intransigenţi

cu splina in stare de şoc

bătand ritmic în
asfaltul cleios
pe locul în care se
reciclează cuie
şi cioburi ale
oglinzilor de Murano

Stela Iorga - Ziaristica la domiciliu

Lansare de carte la Centrul Cultural Dunărea de Jos

Luni, 12 aprilie 2010, la orele 17.15, la Mansarda Centrului Cultural Dunărea de Jos va avea loc lansarea celei de-a treia cărţi de poezie a Stelei Iorga, „Ziaristică la domiciliu”, apărută la Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos. Lansarea va fi urmată de şedinţa obişnuită a Cubului Critic Oblio, cenaclul ce activează în cadrul Centrului Cultural.