Sedinta 14, Andra Pelineagră, Eu în cuvinte

~14 iunie 2010~

Andra Pelineagră

din fructul vieţii

plăcerile vieţii mi le-am numărat
în agude…
le-am călcat în picioare una câte una
şi m-am gândit că strivesc vulcanul noroios.
am gustat agude acre si am crezut că
sunt mai bune decât un “te iubesc”
după care devii diabetic.
am mâncat agude negre
ce mi-au pătat
fanteziile
care oricum zăceau cu mine în pat
ca o pieliţă moartă.
mi-am numărat ura în agude
şi mi-am dat seama
că nu sunt suficiente în copac.
mi-am numărat dragostea în agude
şi am găsit doar 2 pe jos.
am călcat peste agude…
am înmulţit eu cu mine
şi mi- a dat zero.
proastă matematică!

universul nu se simte prea bine

sens nou…
căutare fără interjecţii
şi libertate aspră a rotunjirilor
ce se vor a fi…
şi atât.
m-a plimbat universul rotund
şi parcă asistam la o paradă de modă a
unor arătări strâmbe.
umbre schimonosite se rugau,
făcând incantaţii
cu aburii ieşiţi din ceruri.
fierbea luna,
clocoteau valurile de bolovani
ce cădeau
peste făgăduinţa unor spirite
mincinoase.

probleme de limbaj

picăturile
ce cad pe asfalt in ritm de raggae…
formează curcubeul zilelor
ce se împiedică de semnul întrebării.
cioturile de glas care mai strigau
au fost anihilate de
paralizante din “azi nu”.
scriu un manifest,
răguşit-
pe un teren rârâit şi peltic
pentru suflete ce nu merg
la logoped

averse…

am cratere în ochi…
acolo am adunat toată furtuna!
am strigat
să vină potopu`!!!!!!!
cu pumnnii timpului,
cu ploaie de gemete ale suflelor
cu guri rotunde
ce înghit flămânde, goluri de venin.
ia foc pământul-
de greutatea picioarelor
ce se sprijina pe el
Să fie prăpăd….
de cod galben
în toată regiunea fiinţei

aş vrea să mă lipesc, dar nu pot!

s-au despărţit sufletele din mine!
Nu ştiu încotro s-o apuce
şi aleg drumuri diferite!
Fără să vreau mi s-au spart
şi imaginile alb negru
ce îmbinau ca un puzzle
frânturi
de emoţii şi viaţă.
gândurile…
nu fac bine!
pompează resturi de simţiri…
mucegăite.

cumpăr o altă lume

am o vânătaie în partea
stângă
a sufletului
l-a lovit sângele din plin!
sufăr
ascult
pierd
iau
mă rog
ce poţi să faci când
nu mai ai
ce face?
mi-e prea mare lumea asta
şi nici să o strâmtez nu merge
singura putere care mi-a ramas e să-mi
acordez strigătul ….grav
o să sculte cineva… o notă

noapte bună!

zac dorinţele….
stau bolnave, sângerează!
îsi cauta bandaje din iluzii,
dar rămân toate o rană.
unde ajung prin jocul ăsta sinistru al imaginarului?
corpul se dezbracă încercând să se deghizeze!
cici mâna care-mi mângâia creştetul gândurilor nu o mai simt…
pe strada din mine e pustiu!
nu mai arde nicio certitudine ,
nu mai mişcă nicio vertebră,
nu mai adie niciun cheag roşu…
totul doarme,
până şi creierul meu şi-a pus pijamalele.

cenuşă

am băut demult cenuşa zâmbetului!
mi-au transpirat amigdalele strigând în zadar!
mi s-au scuturat neuronii de bruma înverşunării!
negaţia a devenit briceagul ce sfârtecă sufletul ponosit…
ce sunt visele?
zdrenţe,
aruncate la gunoi,
ce împrăştie parfum de ruină!
beau sarea din ochi înghiţind hapsân,
roagă-te suflete drag!
pentru un parastas demn de firea ta,
cu fanfară din urletele sălbatice ale clipelor bolnave.
strigă-ţi moartea…
cu sunete înghipsate în veşmântul stridenţei!
zbiară suflete!
până îţi răguşesc corzile!
iar dacă te aude cineva…
îţi las pe-un bilet de cenuşă adresa mea!

canini

mi-au crescut canini pe dinăuntru!
îi aud cum rod din pereţii interiorului,
stricând întreaga construcţie…
le simt colţii cum se înfig în moalele creierului
şi din el…
gânduri şiroaie, curg haotic, în tot corpul!
mi-am promis că ţin post existenţial….
nu mă mai înfrupt cu sentimente!
canini disperaţi…
au molfait până şi urma din mine!

între uman si banca divină

am făcut un credit…
m-am împrumutat de la Dumnezeu
de mine
iar acum plătesc rate…
din sentimente
cu dobânzi imense.
mă bucură faptul că nu am fost facută
pe sistem ipotecar pentru că
la câte fericiri am de plătit,
aş fi rămas
fără mine.